februarie 2021

 

Fiecare dintre noi visează la relații fără cusur, cu mai mult sau mai puțin angajament. Ne așteptăm, adesea, ca partenerul să știe ce trebuie să facă pentru a nu ne supăra, sau pentru a ne împăca, atunci când este cazul; poate, de multe ori, nu considerăm că este de datoria noastră să facem primul pas spre a spune ce ne dorim, de fapt. Pur și simplu așteptăm să se întâmple ceva din partea celuilalt, fără a simți „presiunea” vreunul angajament. Și dacă nu se întâmplă, lucrurile devin destul de tensionate.

 

Angajament, efectul domino și mecanisme

Așa cum ne străduim zi de zi, prin ceea ce facem, să ne apropiem tot mai mult de visurile noastre, de momentul în care putem spune că ne-am atins idealul, la fel trebuie să procedăm și în ceea ce privește relația noastră. Aceasta nu se întreține de la sine. Prin simplul fapt că am ales să ne împărțim viața cu altcineva, nu înseamnă că am făcut totul.

Relațiile nu sunt ca efectul domino pentru care nu este nevoie decât să dobori prima piesă și totul merge perfect. Relațiile sunt mecanisme care ne oferă emoții unice. Dar, la fel ca orice mecanisme, uneori scârțâie, alteori se uzează și trebuie schimbat ceva la ele. Cu alte cuvinte, trebuie întreținute. Iar una dintre modalitățile prin care ne putem construi, zi de zi, relația, fiind tot mai aproape de idealul relației fără cusur, este a ne asuma un angajament.

 

Angajamentul într-o relație este direct proporțional cu calitatea acesteia, spun studiile (Clements & Swensen, 2000). Persoanele care se implică, cu adevărat, sunt mai predispuse la a beneficia de recompense emoționale intense decât acelea care oferă jumătăți de măsură (David & Vera Mace, 1991). Este indicat ca fiecare dintre cei doi parteneri să investească efort, în mod intenționat, inclusiv pentru a-și dezvolta diferite abilități, cum ar fi cele de comunicare, spre exemplu.

A fi capabil să îți iei un angajament poate fi considerat o abilitate relațională deoarece abilitățile necesare pentru a face și a menține acest angajament trebuie învățate, practicate și șlefuite, la fel ca orice alte abilități. David & Vera Mace (1991), pionieri ai Marriage Movement, fac o comparație interesantă: „A investi într-o relație este ca și cum ți-ai face un cont la bancă. Cuplurile nu vor construi niciodată un cont substanțial, decât dacă se anjagează în a face depuneri regular. Angajamentul este despre a face alegerea de a investi în relație.”

 

Dar cum putem cultiva angajamentul?

 

1. Prioritizând relația

În vremurile pe care le trăim astăzi, acest lucru pare destul de ușor. Pandemia ne face să stăm destul de mult timp în casă, altfel spus, destul de mult timp numai cu partenerul. Tocmai de aceea este o ocazie prielnică pentru a revitaliza relația de cuplu. Atunci când decidem cum anume să folosim timpul, ar fi bine să ne gândim ce efect va avea această decizie pe termen scurt și lung. John Gottman afirmă faptul că nu atât vacanțele sau evenimentele mari petrecute împreună întăresc relația, ci mai degrabă activitățile obișnuite care se întâmplă, însă, în mod regular și care sunt împărtășite (Gottman & Silver, 1999).

Astfel, printre aceste activități se numără gătitul, lucratul împreună în curte, grădinărit, chiar și curățenie. Altfel spus, activități de zi cu zi. Bill Doherty, prof. dr. al departamentului Family Social Science al Universității Minnesota, descrie felul în care își acordă 15 minute, în fiecare zi, pentru a discuta cu soția lui despre diverse subiecte. „Nu folosim timpul pentru a rezolva problemele de cuplu. Îl folosim ca să ne conectăm.” (Bill Doherty, 1997).

 

2. Setând limitele intruziunii

Pentru ca nivelul de implicare într-o relație să prospere, trebuie să fim capabili să setăm limite: spre exemplu, unele cupluri nu discută cu ceilalți despre problemele apărute între ei; altele decid, de comun acord, să nu vorbească sau să se întâlnească, cu cineva care, pe viitor, ar putea avea o influență negativă asupra relației lor etc. Astfel, stabilirea unor limite care să ajute la menținerea angajamentului partenerilor se dovedește o strategie foarte utilă.

 

3. Formând ritualuri de conexiune

Fiecare cuplu își poate creiona diferite ritualuri de conexiune care să le susțină decizia de a-și lua un angajament în relație. Unele cupluri preferă să participe la aceleași evenimente, să urmeze cursuri împreună, să alerge, să facă sport etc. Orice activitate care ajută partenerii să se simtă apropiați poate întări și susține angajamentul celor doi. Pentru multe dintre cupluri poate dura ma mult timp până la a găsi activități care să le facă plăcere amândurora. Tocmai de aceea este important să exploreze diferite activități – pentru a găsi cel puțin una care să îi țină conectați.

 

Angajament – decizia care ne face să trecem peste iarnă

Atenția pe care o acordăm obținerii satisfacției personale, creșterii și dezvoltării sinelui a ajuns, în timp, la un nivel atât de ridicat și arzător încât, încet, încet, capacitatea de a ne angaja în relație începe să se atrofieze. Prof. dr. Bill Doherty compară relațiile cu a trăi într-un loc unde iernile sunt extrem de reci:

 

„Mâ gândesc la relațiile pe termen lung la fel cum mă gândesc la a trăi în Minnesota. Începi relația cu speranța unei primăveri, dar ajungi într-o iarnă rece și întunecată. Mulți dintre noi sunt tentați să renunțe și să se mute mai la sud. Astfel ajungem să cerem ajutor. Unii dintre prietenii noștri nu știu cum să ne ajute. Alții ne spun că merităm mai mult, că iarna nu se va termina niciodată și că dacă avem suficient de multă încredere în noi, renunțăm la relație și căutăm altceva. Problema este că următoarea relație va ajunge, probabil, la aceeași iarnă. Care este soluția? Continuăm să căutăm la nesfârșit?

Sau alegem să trecem iarna cu această persoană? Pentru că aceasta este întrebarea. Un prieten adevărat, un terapeut bun, ne va ajuta să trecem iarna împreună, ca un cuplu. Ne va ajuta să ne încălzim reciproc și să fim împotriva iernii, căutând să vedem dacă avem vreo șansă de soare. Acest ajutor va știi că primăvara următoare în Minnesota va fi cu mult mai glorioasă decât iarna pe care am îndurat-o împreună”.

 

Concluzie

A ne angaja în relația noastră nu trebuie să fie ultima opțiune, ci o alegere. Alegerea de a construi povești, emoții, fericire, zâmbete și o viață în care să ne simțim împliniți și să fim convinși că lucrurile „sunt perfecte pentru mine”. Adică „exact așa cum mi-am dorit.” 

 

 

Bibliografie:

Wallace, G. H. (2007). Commitment in healthy relationships. The Forum for Family and Consumer Issues, 12 (1).

Stanley, M. Scott & Markman J. Howard (1992). Assessing Commitment in Personal Relationships. Journal of Marriage and Family, Vol. 54, No. 3