ADHD

Ce este? Semne și simptome

ADHD este o tulburare ce ține de neurodezvoltare și se definește prin deficite la nivel atențional, organizațional și prin hiperactivitate-impulsivitate. Lipsa atenției și dezorganizarea înseamnă incapacitatea de a rămâne concentrat pe sarcină o perioadă mai lungă de timp, de a asculta ce ți se spune, de a pierde materialele cu care se lucrează sau diverse obiecte, toate acestea întâmplându-se la un nivel foarte ridicat ce nu este în concordanță cu stadiul dezvoltării din momentul respectiv. Hiperactivitatea-impulsivitatea înseamnă o supra reacție la stimuli, incapacitatea de a sta într-un loc o perioadă mai lungă de timp, deranjarea activităților celor din jur și incapacitatea de a aștepta. Aceste simptome nu trebuie să se încadreze în caracteristicile de dezvoltare specifice vârstei pentru a putea pune diagnosticul.

În copilărie, tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate se suprapune cu alte tulburări care sunt considerate a fi tulburări de externalizare, precum tulburarea de sfidare și opoziționism. Se întâmplă des ca ADHD să persiste și în perioada adultă, afectând viața persoanei în domeniul social, academic sau ocupațional.

Ce pot face?

Tulburarea poate fi tratată utilizând medicație și psihoterapie, însă schema de tratament depinde de persoană. Nu toată lumea va avea nevoie și de medicație. În cazul în care situația o cere, însă, combinația dintre cele două este cea mai eficientă metodă. Tratamentul medicamentos este stabilit de către medicul pediatru sau psihiatru.

În ceea ce privește psihoterapia, aceasta vizează problemele de anxietate și conduită care pot apărea în ADHD. Este important de înțeles ce înseamnă această tulburare și care sunt efectele ei, pentru că astfel persoana poate face față mai ușor diagnosticului. Psihoterapia CBT se folosește pentru restructurarea gândurile iraționale care pot apărea, modificând astfel răspunsul comportamental. Terapeutul va lucra pe felul în care se raportează persoana la diagnostic și pe emoțiile pe care le are față de acesta, ajungând ca, în timp, individul să-și modifice comportamentul.

O altă formă de abordare a ADHD-ului este terapia comportamentală, care poate include persoane semnificative din viața celei cu ADHD, spre exemplu profesorii și/sau părinții în cazul unui copil cu această tulburare. În cadrul acestei abordări, accentul este pus pe managementul comportamental, care implică un sistem de recompense pentru a încuraja persoana cu ADHD să încerce să-și controleze comportamentul.

Desigur că există programe de training sau diverse programe educaționale la care pot participa de exemplu părinții unui copil cu ADHD, pentru a învăța cum să comunice cu acesta, cum să se joace, cum să se comporte cu el. Toate acestea sunt pentru a-l învăța să-și corecteze comportamentele deficitare.

5 lucruri de știut despre ADHD:

1. Atât copiii, cât și adulți pot suferi de ADHD;
2. Până la 30% dintre copiii și 25-40% dintre adulții diagnosticați cu ADHD au o tulburare de anxietate co-existentă;
3. Tulburările de somn afectează până la de 3 ori mai mult persoanele cu ADHD față de persoanele care nu au ADHD;
4. Nu toate persoanele care au foarte multă energie suferă de ADHD;
5. ADHD-ul nu este relaționat cu un stil parental inadecvat sau cu lipsa disciplinei.