Bucuria de fi părinte, în cazul celor mai mulți oameni, nu poate fi egalată de nici o altă bucurie. Cu toate acestea, în afară de bucurie și împlinire, copiii pot să le aducă la părinții și multă bătaie de cap, stres și frustrare. Astfel, unii copii pot să aibă comportamente problematice precum neascultare, crize de furie, neatenție, lovirea altor persoane sau distrugerea unor obiecte.

Din punct de vedere științific, nu este complet lămurit de ce unii copii prezintă mai multe comportamente problematice decât alții. Totuși, studiile arată că modul în care se comportă părinții joacă un rol fundamental în apariția și menținerea acestor probleme. Trei comportamente parentale au fost constant identificate ca predispunând la apariția comportamentelor problematice la copii. Acestea sunt aplicarea unor pedepse dure, slaba monitorizare și inconsecvența parentală.

Comportamente greșite pe care le pot face părinții

Pedepsele dure pot includ corecțiile fizice (lovirea sau bruscarea) precum și agresiunea verbală (ex: țipatul, critica aspră). Acestea sunt printre comportamentele parentale care predispun cel mai mult copiii la dezvoltarea unor comportamente problematice. Aplicarea frecventă a pedepselor dure are adesea efectul opus celui așteptat. Copiii dezvoltă și mai multe comportamente problematice în loc să devină mai ascultători. În același timp, o dată cu creșterea frecvenței comportamentelor problematice ale copiilor crește și probabilitatea ca părinții să folosească mai frecvent pedepsele dure. Astfel, se ajunge la un cerc vicios. Pedepsele părinților favorizează comportamentele problematice ale copiilor care la rândul lor alimentează pedepsele dure ale părinților. Acest cerc vicios poate fi întrerupt de către părinte dacă renunță la folosirea acestor pedepse.

Slaba monitorizare se referă la faptul că părinții adesea nu știu unde și în ce activități sunt implicați copiii. Părinții nu cunosc comportamentele negative, dar nici pe cele pozitive ale copilului. Acest lucru îi împiedică să încurajeze comportamentele pozitive, precum și să le descurajeze pe cele negative. Pe măsură ce copilul crește (și petrece mai puțin timp cu părinții) slaba monitorizare parentală joacă un rol tot mai importat în a predispune la apariția unor comportamente problematice.

Inconsecvența parentală se referă la situațiile în care pentru același comportament copiii sunt uneori pedepsiți, iar alteori nu. Astfel, părinții ajung să aplice pedepsele în funcție de starea lor emoțională. Când sunt furioși pedepsesc aspru copiii, iar când sunt într-o dispoziție bună nu aplică nicio pedeapsă.  De asemenea, inconsecvența parentală se mai poate referi la situațiile în care părinții stabilesc anumite reguli și consecințe pentru nerespectarea lor, dar atunci când copilul încalcă regulile respective nu aplică consecințele stabilit.

Posibile soluții pentru părinții

În primul rând părintele ar trebui să acorde la fel de multă atenție comportamentelor pozitive ale copilului precum acordă celor negative. Observând comportamentele pozitive, acesta poate să îl încurajeze copilul să continue să le facă. Astfel, este important ca părintele să pună accentul mai mult pe încurajarea comportamentelor pozitive decât pe descurajarea celor problematice. În acest fel, copilul va învăța nu doar ce este interzis, dar și ceea ce este potrivit să facă.

Cu accentul pus pe încurajarea comportamentelor dorite, folosirea pedepselor de către părinte rămâne importantă. Pentru ca pedepsele să fie eficiente, ele trebuie aplicate imediat după comportamentul problematic și să fie proporționale cu acesta (pedepsele dure nu intră în calcul). De asemenea, pedeapsa trebuie explicată copilului (ex: ești pedepsit pentru că … ) și ar trebui aplicată cu calm. De preferat, pedepsele să aibă la bază anumite reguli stabilite împreună cu copilul și să specifice care comportamente sunt problematice și care va fi pedeapsa pentru ele (ex: dacă țipi în magazin, nu-ți mai cumpăr jucăria).

În concluzie,

Comportamentele părinților joacă un rol fundamental în apariția și perpetuarea comportamentelor problematice ale copiilor. Folosirea pedepselor dure, slaba monitorizare și inconsecvența parentală sunt părinte comportamentele părinților care predispun copiii la dezvoltarea unor comportamente problematice. În mod alternativ, părintele ar trebui să acorde mai multă atenție comportamentelor pozitive ale copilului și să le recompenseze. Dacă este necesară aplicare unor pedepse, acestea trebuie să fie imediate, proporționale cu comportamentul problematic, aplicate cu clam și explicate copilului.

Bibliografie

Hoeve, M., Dubas, J. S., Eichelsheim, V. I., Van der Laan, P. H., Smeenk, W., & Gerris, J. R. (2009). The relationship between parenting and delinquency: A meta-analysis. Journal of abnormal child psychology, 37(6), 749-775.

Kaminski, J. W., Valle, L. A., Filene, J. H., & Boyle, C. L. (2008). A meta-analytic review of components associated with parent training program effectiveness. Journal of abnormal child psychology, 36(4), 567-589.

Povestea lui Andrei

La doar 9 ani Andrei este considerat atât de părinții, cât și de învățător, un copil problemă. Ultima dată când părinții l-au lăsat nesupravegheat în casă… dezastru! I-a fost de ajuns o oră pentru a răsturna două ghivece de flori și a sparge o farfurie. La școală profită de orice neatenție a învățătorului pentru a vorbi cu colegii la ore sau pentru a arunca cu hârtie mototolită prin clasă. Tras la răspundere, Andrei devine furios, începe să plângă, să lovească sau să bruscheze pe oricine îi iese în cale. Ajunși la capătul răbdării și îngrijorați, părinții au cerut sprijinul unui psiholog care lucrează cu copii. Vor să știe ce ar putea face pentru a-l aduce pe Andrei pe calea cea bună.

Unde duc problemele de conduită la copii?

Problemele cu care se confruntă părinții lui Andrei nu sunt o raritate. Dimpotrivă, conform statisticilor, 1 din 5 copii prezintă anumite probleme de comportament. Mai mult, 1 din 20 vor fi diagnosticați cu o tulburare de comportament disruptiv (distructiv sau exploziv). Exemple de problemele de comportament care dau de furcă multor părinți sunt legate de neascultare, sfidare, violență față de oameni și/sau animale. Acestea pot să apară de la vârsta de 3 ani sau în adolescență. Exemple de comportamente problematice care pot să-și facă simțită prezența în adolescență sunt numeroase. Fugitul de acasă, abuzul de alcool, fumatul, sexul neprotejat, furtul, mințitul, abandonul școlar, etc.

Părinții ar trebui să știe, de asemenea, care ar putea fi posibilele consecințe ale ignorării problemelor comportamentale ale copiilor lor. Copiii care au probleme comportamentale la 5 ani tind să le aibă și la 10 ani, precum și în adolescență. Așadar, timpul nu le rezolvă pe toate, iar problemele de comportament tind să rămână stabile, dacă nu se intervine. Ar mai fi un alt lucru care ar trebui să le dea de gândit părinților.  Anume, faptul că aceste probleme tind să aibă efecte și în viața de adult. Printre aceste probleme se numără riscul crescut de arest, probleme de sănătate, satisfacție scăzută în căsnicie, carențe în relații sociale.

Așadar?

În concluzie, problemele de comportament includ neascultare, sfidarea autorității, explozii de furie, mințitul, furatul, violență fizică și verbală. Acestea pot să debuteze din copilărie sau în adolescență, având efecte nefaste pe termen lung în viața de adult. Aceste probleme sunt la fel de importante precum problemele de sănătate fizică. Părinților care au astfel de copii le este recomandat să consulte un specialist.