Stresul – o poveste depre nepotrivire

Dacă e despre minte, de ce se simte stresul în corp?

1. Experiență subiectivă – felul în care fiecare dintre noi simte emoția.
2. Tendință comportamentală – ce ne vine să facem când avem emoția respectivă.
3. Componentă cognitivă – la ce ne gândim când apare emoția.
4. Manifestarea fiziologică – reacțiile din corp, care oferă intensitate emoțiilor. 

Întrucât stresul este o emoție, iar emoțiile au o componentă fiziologică, vom resimți stresul inclusiv în corp. Exemple de simptome fiziologice ale stresului sunt:

• dificultăți cu respirația, 
• tahicardie repetată,
• stare de neliniște generalizată,
• dureri în piept,
• probleme digestive,
• tensiune musculară.

Desigur, stresul nu este responsabil pentru orice ocazie în care apar aceste senzații. Ba din contră, recomandarea este să consultați un medic pentru a exclude o boală fizică. Totuși, se știe că stresul poate afecta inclusiv sănătatea fizică. Cărți precum „Când corpul spune nu” au început să popularizeze aceste efecte. Specialiștii în sănătate mintală și chiar medicii țin cont tot mai mult de aceste descoperiri.

Stresul nu s-a născut ieri

Totuși, pentru a le maximiza, aveau de ales dintr-o serie de reacții: să lupte, să fugă sau să înghețe. Dacă ultima e asociată în mentalul colectiv cu întâlnirea cu ursul, celelalte pot fi pregătite. Creierul trimite mai multe resurse înspre extremitățile corpului și ia de la funcțiile non-vitale. Scopul este ca mușchii din picioare și brațe, plămânii și inima să aibă resursele necesare pentru a lupta sau fugi.

Aceste mecanisme vechi (și nu doar specifice oamenilor) explică o pleiadă de senzații. Desigur că mușchii vor fi mai tensionați, inima o va lua la goană și respirația va fi mai accelerată. La fel de normal, simptomele fiziologice ale stresului sunt o consecință directă a redistribuirii resurselor. Problemele digestive pot veni de la faptul că resursele merg la extremități, iar digestia nu e suficient procesată. Tensiunea musculară se explică prin faptul că mușchii sunt gata de un potențial atac. 

Stresul – este mai mult astăzi?

Astăzi, în schimb, ne confruntăm cu stresori psihici și fizici constanți. Fiecare dintre aceștia poate fi tratat într-un articol separat, dar vor fi menționați aici. Principalii stresori psihici sunt:

• Interacțiuni sociale semnificativ mai multe decât în trecut. Unele estimări spun că cercul social era undeva la 150 de persoane. Astfel, putem cunoaște bine cam 150 de oameni cu care să interacționăm. Într-un oraș mediu, întâlnim zilnic peste 150 de persoane.
• Alegeri aproape infinite. O regulă psihologică spune că prezența mai multor opțiuni crește dificultatea alegerilor. E mai simplu să găsim culoarea preferată dintre roșu și albastru decât dintre violet, indigo și magenta. În social media, pe drumul spre muncă ori la alegerea modelelor, avem alegeri aproape nelimitate. 
• Dificultatea de a ne găsi un loc în societate. Dacă în trecut existau trasee aproape predefinite, astăzi ne lovim mai des de incertitudine. Majoritatea femeilor nu mai sunt casnice, iar bărbații nu mai „moștenesc” meseria/profesia tatălui. Totuși, apare întrebarea „cine sunt?”, iar răspunsul vine cu dificultate, dacă vine.
• Birocrație în creștere. Pentru slujbele ce presupun muncă de birou, e mai dificil să vedem beneficiul concret. Astfel, crește dificultatea de a înțelege dacă și cât de bine ne facem treaba.
• Părăsirea familiei. În trecutul îndepărtat, distanțarea de familie/trib era o mare problemă. Astăzi aproape că reprezintă norma, oamenii alegând să trăiască în alt oraș sau chiar altă țară. Deși obținem beneficii (sau fugim de dezavantaje), mintea nu mai are confortul interacțiunii cu familia.

Stresul – psihologie, dar și biologie

1. Sărăcirea microbiomului uman prin tratarea apei, păstrarea hranei la rece sau conservare. Acestea se asociază cu probleme de imunitate (alergii, boli autoimune).
2. Diete mai bogate în sare, zahăr, grăsimi decât în perioadele anterioare. Tindem să consumăm mai mult decât avem nevoie, iar asta pune presiune pe corp.
3. Lipsa exercițiu fizic – tot mai puțin necesar, deci tot mai ignorat.
4. Deficiențele de vitamina D, mai ales din cauză că muncim mai mult din interior și nu vedem soarele.

În concluzie, stresul pe care îl resimțim nu este, în principiu, semnul vreunei deficiențe sau probleme mintale. El reprezintă o reacție normală a corpului și a minții, în condiții anormale din punct de vedere evoluționist. Cum evoluția este lentă, iar condițiile de mediu s-au modificat repede, constatăm o nepotrivire. Vestea bună este că, înțelegând stresul și factorii care îl promovează, putem interveni.