Author: Andreea Mihăiță

 

Fiecare dintre noi visează la relații fără cusur, cu mai mult sau mai puțin angajament. Ne așteptăm, adesea, ca partenerul să știe ce trebuie să facă pentru a nu ne supăra, sau pentru a ne împăca, atunci când este cazul; poate, de multe ori, nu considerăm că este de datoria noastră să facem primul pas spre a spune ce ne dorim, de fapt. Pur și simplu așteptăm să se întâmple ceva din partea celuilalt, fără a simți „presiunea” vreunul angajament. Și dacă nu se întâmplă, lucrurile devin destul de tensionate.

 

Angajament, efectul domino și mecanisme

Așa cum ne străduim zi de zi, prin ceea ce facem, să ne apropiem tot mai mult de visurile noastre, de momentul în care putem spune că ne-am atins idealul, la fel trebuie să procedăm și în ceea ce privește relația noastră. Aceasta nu se întreține de la sine. Prin simplul fapt că am ales să ne împărțim viața cu altcineva, nu înseamnă că am făcut totul.

Relațiile nu sunt ca efectul domino pentru care nu este nevoie decât să dobori prima piesă și totul merge perfect. Relațiile sunt mecanisme care ne oferă emoții unice. Dar, la fel ca orice mecanisme, uneori scârțâie, alteori se uzează și trebuie schimbat ceva la ele. Cu alte cuvinte, trebuie întreținute. Iar una dintre modalitățile prin care ne putem construi, zi de zi, relația, fiind tot mai aproape de idealul relației fără cusur, este a ne asuma un angajament.

 

Angajamentul într-o relație este direct proporțional cu calitatea acesteia, spun studiile (Clements & Swensen, 2000). Persoanele care se implică, cu adevărat, sunt mai predispuse la a beneficia de recompense emoționale intense decât acelea care oferă jumătăți de măsură (David & Vera Mace, 1991). Este indicat ca fiecare dintre cei doi parteneri să investească efort, în mod intenționat, inclusiv pentru a-și dezvolta diferite abilități, cum ar fi cele de comunicare, spre exemplu.

A fi capabil să îți iei un angajament poate fi considerat o abilitate relațională deoarece abilitățile necesare pentru a face și a menține acest angajament trebuie învățate, practicate și șlefuite, la fel ca orice alte abilități. David & Vera Mace (1991), pionieri ai Marriage Movement, fac o comparație interesantă: „A investi într-o relație este ca și cum ți-ai face un cont la bancă. Cuplurile nu vor construi niciodată un cont substanțial, decât dacă se anjagează în a face depuneri regular. Angajamentul este despre a face alegerea de a investi în relație.”

 

Dar cum putem cultiva angajamentul?

 

1. Prioritizând relația

În vremurile pe care le trăim astăzi, acest lucru pare destul de ușor. Pandemia ne face să stăm destul de mult timp în casă, altfel spus, destul de mult timp numai cu partenerul. Tocmai de aceea este o ocazie prielnică pentru a revitaliza relația de cuplu. Atunci când decidem cum anume să folosim timpul, ar fi bine să ne gândim ce efect va avea această decizie pe termen scurt și lung. John Gottman afirmă faptul că nu atât vacanțele sau evenimentele mari petrecute împreună întăresc relația, ci mai degrabă activitățile obișnuite care se întâmplă, însă, în mod regular și care sunt împărtășite (Gottman & Silver, 1999).

Astfel, printre aceste activități se numără gătitul, lucratul împreună în curte, grădinărit, chiar și curățenie. Altfel spus, activități de zi cu zi. Bill Doherty, prof. dr. al departamentului Family Social Science al Universității Minnesota, descrie felul în care își acordă 15 minute, în fiecare zi, pentru a discuta cu soția lui despre diverse subiecte. „Nu folosim timpul pentru a rezolva problemele de cuplu. Îl folosim ca să ne conectăm.” (Bill Doherty, 1997).

 

2. Setând limitele intruziunii

Pentru ca nivelul de implicare într-o relație să prospere, trebuie să fim capabili să setăm limite: spre exemplu, unele cupluri nu discută cu ceilalți despre problemele apărute între ei; altele decid, de comun acord, să nu vorbească sau să se întâlnească, cu cineva care, pe viitor, ar putea avea o influență negativă asupra relației lor etc. Astfel, stabilirea unor limite care să ajute la menținerea angajamentului partenerilor se dovedește o strategie foarte utilă.

 

3. Formând ritualuri de conexiune

Fiecare cuplu își poate creiona diferite ritualuri de conexiune care să le susțină decizia de a-și lua un angajament în relație. Unele cupluri preferă să participe la aceleași evenimente, să urmeze cursuri împreună, să alerge, să facă sport etc. Orice activitate care ajută partenerii să se simtă apropiați poate întări și susține angajamentul celor doi. Pentru multe dintre cupluri poate dura ma mult timp până la a găsi activități care să le facă plăcere amândurora. Tocmai de aceea este important să exploreze diferite activități – pentru a găsi cel puțin una care să îi țină conectați.

 

Angajament – decizia care ne face să trecem peste iarnă

Atenția pe care o acordăm obținerii satisfacției personale, creșterii și dezvoltării sinelui a ajuns, în timp, la un nivel atât de ridicat și arzător încât, încet, încet, capacitatea de a ne angaja în relație începe să se atrofieze. Prof. dr. Bill Doherty compară relațiile cu a trăi într-un loc unde iernile sunt extrem de reci:

 

„Mâ gândesc la relațiile pe termen lung la fel cum mă gândesc la a trăi în Minnesota. Începi relația cu speranța unei primăveri, dar ajungi într-o iarnă rece și întunecată. Mulți dintre noi sunt tentați să renunțe și să se mute mai la sud. Astfel ajungem să cerem ajutor. Unii dintre prietenii noștri nu știu cum să ne ajute. Alții ne spun că merităm mai mult, că iarna nu se va termina niciodată și că dacă avem suficient de multă încredere în noi, renunțăm la relație și căutăm altceva. Problema este că următoarea relație va ajunge, probabil, la aceeași iarnă. Care este soluția? Continuăm să căutăm la nesfârșit?

Sau alegem să trecem iarna cu această persoană? Pentru că aceasta este întrebarea. Un prieten adevărat, un terapeut bun, ne va ajuta să trecem iarna împreună, ca un cuplu. Ne va ajuta să ne încălzim reciproc și să fim împotriva iernii, căutând să vedem dacă avem vreo șansă de soare. Acest ajutor va știi că primăvara următoare în Minnesota va fi cu mult mai glorioasă decât iarna pe care am îndurat-o împreună”.

 

Concluzie

A ne angaja în relația noastră nu trebuie să fie ultima opțiune, ci o alegere. Alegerea de a construi povești, emoții, fericire, zâmbete și o viață în care să ne simțim împliniți și să fim convinși că lucrurile „sunt perfecte pentru mine”. Adică „exact așa cum mi-am dorit.” 

 

 

Bibliografie:

Wallace, G. H. (2007). Commitment in healthy relationships. The Forum for Family and Consumer Issues, 12 (1).

Stanley, M. Scott & Markman J. Howard (1992). Assessing Commitment in Personal Relationships. Journal of Marriage and Family, Vol. 54, No. 3

Obiceiuri proaste – partea II

Pasul 2: Evaluarea riscurilor și a beneficiilor

 

În primul rând trebuie să fim conștienți de următoarea informație: dacă repetăm de mai multe ori același obicei, acum știind că este unul dintre acele obiceiuri proaste pe care le avem, vom avea parte de aceleași rezultate negative. În al doilea rând, nu putem scăpa de un obicei prost dacă folosim aceeași metodă – în mod repetat. Atunci ce putem face?

 

Putem identifica care este acel lucru care ne împiedică să renunțăm la obiceiuri proaste. De cele mai multe ori este stresul. Dar ce, mai exact? Studiile din psihologie susțin faptul că indecizia este una dintre cele mai neplăcute și stresante stări pe care le putem avea. Faptul că nu ne putem decide, repede, asupra unui lucru, ne face să trăim într-o lume a nehotărârii perpetue. Astfel, s-a descoperit că există 3 conflicte. Acestea pot fi generate de sentimentul că suntem obligați, într-o formă sau alta, să luăm o decizie.

 

Cele 3 conflicte

 

– conflictul apropiere – apropiere: 2 situații care sunt alternative, foarte atrăgătoare, dar se exclud reciproc (ex. plăcerea simțită în urma fumatului și alergatul – nu se pot practica ambele în același timp);

 

– conflictul evitare – evitare: 2 situații sunt la fel de respingătoare, însă nu poate fi evitată nici una dintre ele (ex. rosul unghiilor poate fi dureros, însă intenția de a renunța produce emoții care devin copleșitoare);

 

– conflictul apropiere – evitare: o situație plăcută vine la pachet cu una neplăcută (ex. dorința de a termina un proiect cu mult timp înainte de deadline, dar pentru a reuși acest lucru trebuie să renunțăm să mai procrastinăm).

 

Acestea fiind spune, putem trece mai departe analizând avantajele și dezavantajele obiceiului prost. Iată câteva întrebări utile:

Ce parte bună are acest obicei pe termen scurt? Dar pe termen lung? 

Ce parte rea are obiceiul? Atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. 

 

Pasul 3: Pregătirea pentru schimbare

 

Primul lucru care trebuie făcut, atunci când ne pregătim pentru schimbarea acelor obiceiuri proaste pe care ni le-am format, este să ne pregătim mediul. Ce înseamnă asta? Să ne uităm în casă, la locul de muncă sau în zonele în care ne petrecem, de obicei, timpul. Să descoperim obiecte care ne amintesc de obiceiul pe care îl avem (aceste obiecte sunt acelea care declanșează inițierea obiceiului sau care ne fac să vedem obiceiul ca pe ceva ușor și natural de făcut). Următorul lucru ar fi să renunțăm la acele obiecte. Fie să le aruncăm, fie să le punem într-un loc în care căutăm foarte rar sau nu avem acces atât de ușor. 

 

Exemple pentru a demonstra eficiența celor spune mai sus

 

1. Reducerea (sau renunțarea) consumului de cofeină 

• schimbarea filtrului de cafea de capacitate mare cu unul pentru o singură porție – va fi nevoie de mai multă muncă pentru a prepara cafeaua;
• folosirea unei singure căni la birou și limitarea frecvenței de umplere a acesteia;
• cumpărarea unui singur sortiment de cafea, la pungă mică – cantitatea de cafea se va termina mai repede și cu siguranță nu va exista des disponibilitatea de a ieși la cumpărături doar pentru cafea.

 

2. Reducerea mâncatului excesiv 

• alegerea alimentelor pe care nu mai dorim să le consumăm și redepozitarea acestora astfel încât să nu mai fie în permanență la vedere;
• alegerea unor farfurii mici pentru orice fel de mâncare – vom avea senzația că mâncăm mult;
• luarea mesei într-o manieră estetică – la fel cum aranjăm masa pentru o zi de naștere, cu farfurii, tacâmuri, șervețele, pahare etc. – acest lucru va crea o atmosfera de restaurant elegant unde nu ne permitem să mâncăm până la refuz.

 

3. Renunțarea la a mai roade unghiile – există soluții atât pentru femei, cât și pentru bărbați deoarece oricine dintre noi poate avea acest obicei

• folosirea, în permanență, a unui lac (colorat pentru femei – astfel încât să ne mândrim cu manichiura și să nu avem tendința să stricăm ce este frumos) sau a unui lac amar (atât pentru bărbați, cât și pentru femei – nu ne va plăcea gustul amărui).

 

Și lista ar putea continua.

 

Pasul 4: Transformarea

 

Odată parcurși pașii de mai sus, a mai rămas un singur lucru de făcut. Să stabilim când anume începe schimbarea: de mâine, de ziua noastră, de aniversarea a 3 ani de căsătorie, de Anul Nou și așa mai departe. Ce este foarte, dar foarte important de reținut este faptul că schimbarea este de dorit să înceapă în cel mult o lună de zile de la luarea deciziei de a face acest lucru.

 

Cu cât trece mai mult timp, cu atât va fi mai dificil să începem și cu atât scad mai mult șansele de reușită. Este util să facem vizibilă ziua în care începem schimbarea (ex. să notăm cu roșu în calendar, să încercuim ziua, să avem un bilet pe birou / frigider etc.). În felul acesta este posibil să vadă și cei din jurul nostru decizia pe care am luat-o. Astfel, luând, într-un fel, un angajament public ne va ajuta să începem și să fim consecvenți cu schimbarea noastră. 

 

Totul trebuie făcut cu pași mici, treptat. Nu ne formăm obiceiuri proaste peste noapte, deci ele nu au cum să dispară în felul acesta. Important este să ne facem un plan, realizabil, pe care să îl respectăm în fiecare zi. Obiectivele mici sunt mult mai ușor de atins, decât un obiect foarte mare. De exemplu, dacă obișnuim să bem 5 cafele pe zi, putem renunța treptat la câte una. Timp de 2-3 saptamani bem 4 cafele. Dar cum putem combate nevoia? Gândindu-ne. „Vreau să beau o cană de cafea. Dar nu voi bea acum. Mai aștept o oră.” – iar peste o oră ne repetăm același lucru <– obiective mici.

Cu ce rămânem?

 

Nu vrem să transmitem ideea că este ușor să scapi de un obicei prost, așa că iți spunem sincer: primele ore, zile, săptămâni în care începe schimbare vor fi dificile. Tentațiile sunt mari și vor fi multe. Dar beneficiile pe termen lung sunt incontestabile. Vei realiza că îți vei dezvolta încredere în tine și vei avea mai mult respect pentru tine pe măsură ce dezvolți anumite comportamente care te ajută să îți atingi obiectivele. Vei avea, de asemenea, sentimentul de autoritate și realizare datorită sentimentului de satisfacție pe care îl vei simți. A scăpa de un obicei prost este ca și cum ai învăța ceva nou: să conduci, să poți conversa într-o limbă străină etc. – Amintește-ți cum te-ai simțit atunci. 

 

În orice moment consideri că nu poți face față singur, apelează cu încredere la un specialist. Echipa Psi8imal vine în ajutor tuturor celor care îndrăznesc să facă o schimbare în viața lor, dar poate nu știu cum să înceapă, nu au resurse, nu știu cum să se organizeze.

 

Ai grijă de tine!

 

 

 

Bibliografie

LeVert, S. & McLein, G. (2006) – Cum să scăpați de obiceiurile proaste. Editura Curtea Veche, București

Cu siguranță ai întâlnit și tu pe cineva care întotdeauna își dorește mai mult decât are. Pe cineva care este prins într-un film al alcoolului. Sau este în ceață…din cauza fumului de țigară. Ei bine, în viață sunt doar câteva nevoi, cu adevărat nevoi. Dar pentru cei mai mulți, acest lucru nu contează. Ajungem să ne dezvoltăm o serie de comportamente nepotrivite – sau obiceiuri proaste – doar gândindu-ne că avem o nevoie. (și chiar o simți ca pe o nevoie): trebuie să ne cumpărăm altă rochie pentru că cea de anul trecut nu ne mai place. Trebuie să fumăm o țigară pentru că am acumulat mult stres. Trebuie să ne schimbăm de 3 ori pentru că nu am găsit ținuta potrivită pentru cină – astfel întârziind – și așa mai departe. 

 

Numeroase obiceiuri proaste ajung să facă parte din rutina noastră zilnică. Dar este bine? Unele motive pentru care s-a ajuns în acest punct sunt stresul și anxietatea. De ce? Ritmul vieții a devenit tot mai alert. În fiecare moment trebuie să luăm o decizie, să analizăm opțiuni, să facem un lucru sau altul. Astfel ajungem să ne simțim copleșiți de activitățile fiecărei zile. Pentru a diminua emoțiile negative pe care cel mai probabil ajungem să le simțim, dezvoltăm, fără să ne dăm seama, o serie de comportamente – obiceiuri. Acestea ajung să ne facă mai mult rău, deși noi poate chiar credem că sunt utile. Cât de mult ne ajută și cât de mult ne încurcă, de fapt? În rândurile următoare sunt discutate aspecte care țin de obiceiuri proaste și sunt prezentate câteva idei menite să te ajute să scapi de acestea.

 

Ce sunt aceste obiceiuri proaste?

 

Obiceiurile, fie ele bune sau nu, sunt comportamente bine întipărite și învățate, în timp, prin repetiție. Ajungem să le facem în mod automat, ușor și natural: primul lucru dimineața la bucătărie – prepararea cafelei; primul lucru după ce pornim laptopul – verificarea mail-urilor etc. Multe dintre ele sunt neutre – o rutină care ne ajută să fim ordonați, organizați și disciplinați. Fără acestea probabil că nu am avea sentimentul de liniște oferit, uneori, de rutină. 

 

Obiceiurile proaste, însă, sunt un tipar negativ de comportamente, o acțiune care, în timp, ajunge să aibă efecte negative asupra noastră și asupra vieții noastre. Dacă la un moment dat realizăm că facem un anumit lucru constant și acesta ne afectează pe plan profesional – nu putem să ne atingem obiectivele din cauza lui -, pe plan personal – ne afectează relațiile sociale, ne face rău din punct de vedere al sănătății etc. -, atunci, cel mai probabil, s-a dezvoltat un obicei prost. 

 

Deși la început poate părea că aceste obiceiuri proaste vin cu cele mai bune intenții…știi vorba aceea cum că drumul spre Iad este presărat cu aceleași bune intenții? Ei bine, se aplică și aici. 

 

Cele mai proaste 7 obiceiuri

În general, topurile (indiferent de subiect) ne oferă o ordine a priorităților și ne fac să ne sistematizăm gândurile. Autorii cărții „Cum să scăpați de obiceiurile proaste”, Suzanne LeVert și Dr. Gary McClain, au studiat și analizat îndelung subiectul obiceiurilor proaste și au realizat un top 7 al acestora. Iată care sunt: 

1. Minciuna – cel mai adesea folosim minciuna pentru a scăpa de o situație stânjenitoare sau pentru că nu putem spune NU cuiva.
2. Întârzierea – este un comportament pasiv – agresiv care denotă o proastă organizare a timpului.
3. Uitarea – sau alte comportamente care evidențiază nepăsare.
4. Râgâitul și flatulența în public – nu este o nevoie vitală pentru a fi justificat să facem acest lucru în public.
5. Obsesia pentru ordine – să fim ordonați este chiar de dorit, însă a ne alinia pixurile, caietele pe mărimi și a le ordona pe culori, punându-le într-o anumită parte a mesei înainte de a începe lucrul….ar trebui să ne dea de gândit.
6. Amânarea – vom vorbi mai târziu despre asta.
7. Fumatul – nimeni nu crede că sunt benefice pentru sănătate și nimănui nu îi place, cu adevărat, mirosul de țigară.

 

Vreau să scap de tine. Cum?

 

Pasul 1: Identificarea comportamentului

 

Reușim să identificăm obiceiul prost care ne influențează negativ viața de zi cu zi prin monitorizare sistematică. Ce înseamnă acest lucru? Trebuie să identificăm persoanele, locurile, perioada din zi sau din săptămână, situațiile sau emoțiile fiecărei zile în urma cărora ne simțim vulnerabili și apelăm la obiceiuri proaste. În același timp, este important să ne dăm seama cum ne face acest obicei să ne simțim. Însă, înainte de a analiza obiceiul pe care îl avem, ar fi important să încercăm să găsim cauza pentru care am adoptat acest obicei. Identificând-o, putem descoperi anumite informații care pot fi foarte importante pentru prezent.

 

 

Continuarea articolului aici.

„Nu fi trist! / Să ai grijă de tine…să fii fericit!” este ceea ce fiecare persoană aude des în jurul ei. Oamenii valorizează fericirea. O caută intens şi o doresc cu ardoare. Pe de altă parte, devalorizează, sau ignoră, emoțiile negative cum ar fi tristețea. Ele rămân, totuși, o parte esențială din paleta normală a stărilor care sunt experiențiate în mod regulat. Cu toate acestea, studiile din psihologie susţin faptul că a încerca din greu să obţii fericirea nu este întotdeauna un lucru ideal. Pe de-o parte, în anumite situaţii, fericirea poate duce la dezamăgire. Pe de altă parte, însă, emoţiile negative (precum a te simți trist) au beneficii pentru viaţa de zi cu zi. Dar care ar fi acestea?

Când ești trist: atenție și memorie mai bună

Tristețea poate îmbunătății memoria oculară reducând efectele diverșilor distractori, precum informațiile false, irelevante sau înșelătoare. Cu alte cuvinte, atunci când cineva e trist, poate fi mai atent la detaliile din jurul lui într-o anumită situație. În viitor își va putea aminti mai detaliat evenimentul.

Comunicare

Fiind mai atent la detalii, la mediul din jur, o persoană poate înțelege mai bine propozițiile, sensurile ambigue. De asemenea, când cineva este trist, există șanse mai mari să folosească mai eficient argumente persuasive pentru a convinge. 

Când ești trist ai judecata mai acurată

Oamenii fac în mod constant judecăți. Încearcă să ghicească indiciile care i-ar putea ajuta să înțeleagă și să prezică gândurile și comportamentele celor din jur. De multe ori, aceste judecăți pot fi greșite din cauza faptului că există o serie de distorsiuni care pot induce în eroare. În acest context, rolul tristeții este acela de a reduce aceste distorsiuni. De asemenea, ajută la formarea mult mai acurată a impresiilor. În același timp, a fi trist reduce naivitatea și crește scepticismul. Chiar îmbunătățește abilitatea oamenilor de a detecta decepțiile într-un mod mult mai acurat. 

Poți fi mai motivat atunci când te simți trist?

Atunci când o persoană este fericită se bucură foarte mult de momentul pe care îl trăiește. Uneori, însă, asta nu ajută la a fi mai motivat și nici la a depune efort pentru a persevera. În schimb, tristețea ne ajută în acest sens pentru că, uneori, poate fi un factor motivator.

Îmbunătățirea interacțiunilor (în anumite cazuri)

Este adevărat faptul că fericirea îmbunătățește interacțiunile dintre oameni. Oamenii fericiți sunt mai asertivi și folosesc mai bine abilitățile de comunicare. Zâmbesc mai mult și, în general, sunt percepuți mai plăcut decât cineva care e trist. Dar, în situațiile în care este nevoie să dovedim prudență, faptul că o persoană se simte tristă poate ajuta. Este mai puțin asertivă și abilitățile de comunicare sunt folosite într-o manieră mult mai atentă. Pe scurt, este mai atentă la ceea ce spune și la ceea ce face. 

 

 

Tristețea nu este depresie. Cu toate că fericirea are multe beneficii, și tristețea are rolul ei. Aceasta ajută la managementul diferitelor aspecte ale vieții. Glorificând fericirea și negând virtuțiile tristeții, se poate cădea în capcana de a seta scopuri de nerealizat. Ba chiar s-ar putea ajunge la dezamăgire. Este confirmat faptul că fiind în permanență într-o stare bună, fericiți (exceptând unele avantaje), nu este dezirabil în mod universal. Căutarea intransigentă a fericirii poate fi, uneori, un dezavantaj. A fi trist poate ajuta la o mai bună concentrare într-o anumită situație, la un moment. Astfel crește abilitatea de a monitoriza și de a răspunde cu succes cererilor din viața de zi cu zi. 

 

P.S. Ar fi de dorit să învățăm să ne acceptăm emoțiile pe care le simțim. Fie ele pozitive sau negative. Au și ele un rol. Nu degeaba există. 

 

Bibliografie

Forgas, J. P. (2014). Can sadness be good for you? On the cognitive, motivational, and interpersonal benefits of negative affect. In W. G. Parrott (Ed.), The positive side of negative emotions (p. 3–36). Guilford Press.

Forgas, J. P. et al. (2010). When happiness makes us selfish, but sadness makes us fair: Affective influences on interpersonal strategies in the dictator game, Journal of Experimental Social Psychology, (p. 571-576). 

De câte ori ți-ai spus că te-ai săturat de atâtea gânduri? Sau de atât de multă oboseală și stres? Tot ceea ce ai vrea este să nu te mai gândești la nimic. Asta înseamnă să fii mindful.

Viața cotidiană ne pune la încercare zi de zi. Diverse responsabilități parcă ne absorb toată energia. La sfârșitul zilei ajungem să ne simțim obosiți ca și cum „am dat la sapă”. În momentele acelea, tot ce ne dorim este să ne relaxăm. Cum putem face asta? Dacă ajungem să ne conectăm mai bine cu noi înșine, cu simțurile noastre. Mindfulness-ul ne ajută în acest sens.

Ce este MINDFULNESS?

Termenul „mindfulness” este o traducere în engleză a cuvântului „sati”, din limba pali. Aceasta a fost limba oficială a „psihologiei” budiste în urma cu 2500 de ani. Mindfulness-ul este ceea ce stătea la baza învățării acestei tradiții.

 

Într-un limbaj mai apropiat zilelor noastre, prin mindfulness (sau a fi mindful) înțelegem 3 cuvinte cheie: conștientizare, atenție, acceptare. Cu alte cuvinte, mindfulness înseamnă a fi conștient de experiențele din momentul prezent (gândurile, emoțiile și senzațiile corporale). De asemenea, înseamnă a le accepta. Fără judecăți sau critică, neconsiderându-le bune sau rele. Prezența unui element al mindfulness-ului nu include, în mod automat, prezența celorlalte. De exemplu, conștientizarea poate fi prezentă fără acceptare. De pildă – unei persoane îi este rușine pentru că este renegată; conștientizează, dar nu acceptă; în același timp, acceptarea poate exista fără conștientizare. În cazul în care o persoană o iartă pe o alta din start. Fără să afle detalii despre o anumită întâmplare. Toate aceste elemente ale mindfulness-ului trebuie să fie activate simultan. Doar așa putem ajunge la starea completă mindful.

 

Atunci când atingem această stare, gândurile pe care le avem sunt îndreptate asupra prezentului. Nu retrăim gânduri, emoții, senzații din trecut și nici nu ne imaginăm viitorul. Exact ca atunci când eram copii și eram implicați întru totul în ceea ce făceam. Eram foarte concentrați pe momentul prezent. Nu ne gândeam la trecut sau viitor.

În concluzie…

Dacă privim în ansamblu, mindfulness-ul este un instrument care ne ajută să ne îmbunătățim sănătatea. Devenim mai conștienți de noi, de organismul nostru. Suntem mai interesați să ne facem controale mai des, să fim activi (din punct de vedere fizic). În același timp, renunțăm mai ușor la nicotină sau alcool. Prin urmare, toate acestea au ca rezultat un index de masă corporală foarte bun: suntem mai sănătoși.

Există multe beneficii și argumente pro practicării mindfulness și, în continuare, se descoperă tot mai multe. Așadar, având atât de multe efecte pozitive, motivele pentru care să nu practicăm mindfulness încep să dispară.

Echipa Psi8imal este pregătită să te învețe cum să fii mindful.

Bibliografie:

   Boyle, C.C. & co. (2017): Improvements in emotion regulation following mindfulness meditation: Effects on depressive symptoms and perceived stress in younger breast cancer survivors, Journal of Consulting and Clinical Psychology

   Brown, K.W. & Ryan, M.R. (2003): The benefits of being present: mindfulness and its role in psychological well being, Journal of Personality and Social Psychology, Vol. 84 (4), pg. 822-848

   Germer, C. (2004): What is mindfulness? Insight Journal 

   Remmers, C. & co. (2016). Why being mindful may have more benefits than you realize: Mindfulness improves both explicit and implicit mood regulation, Mindfulness 7