Sănătatea mintală: de ce vorbim despre ea?
Specialiștii din sănătatea mintală fac diferența între o afectare emoțională care necesită tratament sistematic și o afectare obișnuită. Precum diferența dintre o durere de genunchi cauzată de mersul pe munte după o lungă perioadă de repaus și o durere de genunchi care indică o afecțiune reumatologică serioasă. Sperăm ca exemplul următor să ilustreze mai bine ceea ce vrem să spunem.
De exemplu…
La 23 de ani, Liviu a fost foarte neliniștit în privința unui interviu pe care urma să îl aibă la compania de IT pe care o urmărea demult. Își dorea foarte mult acel post și a muncit să își îmbunătățească abilitățile. Fiind atât de important, cu 2 zile înainte de interviu, Liviu nu prea avea poftă de mâncare și avea coșmaruri. În dimineața interviului s-a trezit devreme și a stat o oră să își aleagă costumul potrivit. El se simțea neliniștit. Trebuie să facă o impresie bună, era ultima șansă și nu poate să o rateze ca un prost.
La 29 de ani, același Liviu a slăbit 10 kilograme în ultima lună. Cam tot de atunci a ocupat o poziție de conducere, mult visată, la compania de IT. Atribuțiile sale implică o mulțime de ședințe cu subordonații săi și întâlniri cu potențialii clienți. Simte că nu mai rezistă, înainte de fiecare zi de ședințe simte că vrea să fugă sau să spună că s-a îmbolnăvit brusc. Se gândește că nu este destul de bun și la un moment dat și ceilalți își vor da seama de slăbiciunile lui.
În prima situație, Liviu trecea printr-o situație stresantă comună, ceva prin care trec destul de mulți oameni. Modul lui de a se comporta, deși neplăcut, a fost util pentru că l-a ajutat să se organizeze pentru a-și atinge obiectivul. În a doua situație, starea lui a devenit copleșitoare și greu de gestionat. Lucru care îl poate face să se îndepărteze de obiectivul lui, deși nu își dorește asta. Dacă analizăm situația, Liviu nu este bolnav mintal sau nebun. El trece printr-o suferință emoțională și are nevoie de sprijin în a-și gestiona emoțiile și a reuși să își păstreze jobul visat.
Funcțional vs. disfuncțional în sănătatea mintală
Am dori să subliniem că a te simți neliniștit și îngrijorat nu înseamnă automat că suferi de o tulburare de anxietate. Astfel de emoții și gânduri sunt normale și toate lumea poate trece prin așa ceva. Specialiștii în sănătatea mintală evită să eticheteze emoțiile nedorite sau comportamentele negative drept semne ale unei tulburări. Pentru a pune un diagnostic este nevoie și de alte simptome. De dorit este să reflectați la intensitatea, frecvența și gradul de influență asupra voastră. De regulă, oamenii au dificultăți în managementul emoțiilor pentru că nu au învățat să le gestioneze într-un mod util lor.
Oamenii știu să recunoască semnele unei boli fizice și ca atare știu și să ceară ajutorul în această privință. Dar lucrurile stau diferit în cazul unei tulburări mintale. Un motiv ar fi faptului că bolile organismului fizic pot fi „văzute” sau identificate ușor (relativ). Desigur, și aici sunt suficiente exemple de boli care au simptome fără manifestări vizibile, doar când e prea târziu.
În cazul tulburărilor mintale, simptomele sunt ușor de ignorat sau văzute ca o stare de fapt. De multe ori, oamenii nu își percep emoțiile/comportamentele nedorite sau extreme, drept semne ale unei probleme mintale. Doar când e prea târziu, când „lucrurile scapă de sub control” sau „nu se mai poate continua în acest fel”. Sunt câteva dintre motivele invocate de persoanele care apelează la specialist.
O idee strâns legată de sănătatea mintală este stigma asociată cu persoanele care suferă de o tulburare emoțională. Limbajul folosit de obicei dăunează discuțiilor despre sănătate mintală. ,,Nu ești sănătos la cap”, „ești dus cu capul”, „ești nebun” sunt des auzite și sunt pline de conotații negative, distructive și denigratoare. Ele sunt etichete verbale folosite pentru o persoană care se simte/gândește/comportă într-un anumit fel, nepotrivit, nefolositor, cu multe consecințe nefaste. Persoanele respective vor încerca să își ascundă suferință, tocmai pentru a nu fi catalogate „nebune” și izolate de ceilalți. Făcând acest lucru, ele amână ajutorul unui specialist și starea lor emoțională se înrăutățește considerabil.
În loc de concluzie, vă lăsăm 10 idei principale de luat acasă despre sănătatea mintală:
- Sănătatea mintală este un aspect important din viața omului, care influențează calitatea vieții;
- Definițiile sănătății mintale sunt menite pentru a ghida sistemele implicate (de sănătate, educaționale, financiare). Totuși, ele sunt greu de folosit în înțelegerea complexității minții și trăirile oamenilor;
- A vorbi despre bunăstare mintală înseamnă a vorbi despre emoții, gânduri, comportamente. Apoi, despre stres, evenimente traumatice, relații interpersonale și o mulțime de alți factori;
- Un specialist îți poate spune dacă suferi de o tulburare mintală sau anumite simptome.Însă nu îți va spune că ești sau nu „bolnav la cap”;
- Nu este vina lui Liviu pentru că are o problemă emoțională. Nu este vina nimănui.
- Gradul de funcționare al persoanei (cât de bine se descurcă în viața cotidiană) este important în determinarea unui diagnostic;
- Facem diferența între emoții/gânduri/comportamente negative care apar pentru că este de așteptat să apară în situațiile stresante, dar sunt gestionabile și fac parte din viața obișnuită a oamenilor VS. emoții/gânduri/comportamente negative care sunt nefolositoare și ne împiedică să ne atingem scopurile ;
- Persoanele care au emoții negative copleșitoare și dificultăți în activitățile zilnice nu trebuie etichetate ca „bolnave mintal” și izolate;
- Suferința emoțională poate lua multe forme. O discuție onestă legată de sănătatea mintală poate fi primul pas în a recunoaște aceste forme de manifestare. Al doilea pas poate fi căutarea sau promovarea ajutorului specializat;
- Un specialist în sănătate mintală – psiholog clinician, psihoterapeut, consilier psihologic sau psihiatru este cel care poate ajuta o persoană care suferă de o tulburare mintală.
Bibliografie
Crowe, A., Averett, P., & Glass, J. S. (2016). Mental illness stigma, psychological resilience, and help seeking: What are the relationships?. Mental Health & Prevention, 4(2), 63-68. https://doi.org/10.1016/j.mhp.2015.12.001
https://www.apa.org/topics/mental-health-attitudes
Enea, V., Dafinoiu, I. (2017). Evaluarea psihologică. Manualul psihologului clinician. Polirom
Ce este sănătatea mintală?
Sănătatea mintală este ceva despre care se vorbește des în ultima perioadă. Despre sănătatea fizică se cunosc o mulțime de lucruri. În general, ca explicațiile să fie mai ușor de înțeles se face o analogie între cele două sintagme. Aceasta facilitează înțelegerea până la un punct, apoi totul devine subiectiv. Dacă ar trebui să avem o discuție despre ce este sănătatea mintală, ea ar fi una dificilă, cu numeroase pendulări între informații obiective și subiective.
Aducem în discuție acest subiect pentru că este esențial pentru a înțelege unele lucruri. În primul rând de ce există specialiști în sănătate mintală și când se poate apela la ei. Apoi, de ce este un subiect care merită abordat și discutat deschis. Dar să începem cu începutul, mai precis, cu câteva definiții.
Definiții din sănătatea mintală
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, „sănătatea mintală este stare de bine a omului, o stare în care acesta își folosește abilitățile sale. Face față stresului inerent al vieții și este productiv și prosper în munca pe care o realizează. Nu în ultimul rând, el își poate aduce o contribuție în comunitatea din care face parte.”
Asociația Americană de Psihiatrie (APA) spune că sănătatea mintală implică o funcționare eficientă a individului care rezultă în activități productive (la muncă, la școală). Implică abilitatea de a forma și menține relații interpersonale sănătoase. Apoi presupune abilitatea de adaptare în fața schimbărilor și de a face față adversităților.
Dacă analizăm sintagma pare foarte simplu. Sănătatea mintală ar însemna sănătatea minții. La fel cum sănătatea fizică înseamnă sănătatea corpului/organismului fizic. Apoi lucrurile devin dificile.
Inițial, sănătatea mintală a însemnat absența boli mintale. Totuși, oamenii nu fost de acord cu o astfel de definiție reducționistă, prea simplă ca să explice complexitatea sănătății mintale. Cu siguranță este important și de dorit să nu existe o boală sau tulburare mintală care să afecteze individul, dar sănătatea mintală este mult mai mult de atât.
Din păcate, definițiile conțin termeni foarte largi și interpretabili. Nu este o definiție foarte operațională, adică să ajute o persoană să se evalueze singură. Cu atât mai mult cu cât, sănătatea mintală de fapt implică o analiză a emoțiilor, gândurilor și comportamentelor unei persoane. O analiză bazată pe percepția subiectivă oferită de persoana în cauză. La acestea se adaugă și faptul că sănătatea mintală este influențată de moștenirea genetică, evenimente din perioada prenatală, evenimente din copilărie, abuzuri sau accidente și alte evenimente din mediu. Un specialist în sănătate mintală cunoaște toate aceste elemente și dinamica dintre ele. El oferă ajutor personalizat, axat pe nevoile și dorințele persoanei care prezintă semne și simptome ale unei tulburări mintale.
Îți poate spune un psiholog/ psihoterapeut dacă ești sănătos mintal?
*Ca exemplificările să fie mai ușoare vom lua un exemplu și vom vorbi despre Liviu și sănătatea lui mintală.
Răspunsul este și Da și Nu. Un psiholog clinician îți poate spune dacă ai anumite simptome sau dacă suferi de o tulburare mintală, precum tulburarea obsesiv – compulsivă, tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea de comportament alimentar, etc. Acestea sunt diagnostice clinice bazate pe anumite teste, observații sau mostre de comportament, ghidate de un manual – Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale 5.
Pe baza acestui diagnostic un psihoterapeut își poate construi tratamentul terapeutic și intervențiile psihologice. Astfel, Liviu va afla dacă suferă de o anumită tulburare, dar un psiholog clinician nu îi va spune că este sănătos mintal sau nesănătos mintal, sau „nebun” după cum ar zice un unii pe șleau. Nu îi v-a putea oferi această certitudine deoarece sănătatea mintală este ceva complex și multifațetat, și care la nivel subiectiv poate însemna altceva.
Sănătatea mintală a lui Liviu
De exemplu, Liviu poate prezintă doar câteva simptome de anxietate și atunci lui nu i se va putea spune că suferă de tulburare de anxietate generalizată. În schimb i se va spune că prezintă unele simptome de anxietate. Totuși, Liviu poate preciza că se simte bine și poate considera că nu are nevoie de intervenție psihologică. Contează foarte mult modul în care crede Liviu că se simte, doar el își cunoaște lumea interioară.
Prin analogie – dacă Liviu merge la medicul reumatolog pentru că îl doare genunchiul el va fi examinat și va primi un răspuns. Durerea poate fi cauzată de mersul pe munte din ziua precedentă sau poate însemna o afecțiune reumatologică. Totuși, Liviu poate spune că nu îl doare așa tare, doar că soția l-a trimis fiind foarte îngrijorată. În funcție de răspunsul medicului, tratamentul va fi diferit, iar Liviu decide dacă îl va urma sau nu.
Prin exemplele de mai sus aș dori să subliniez faptul că Liviu nu este o persoană bolnavă mintal. Liviu este o persoană care are simptome de anxietate. A avea simptome de anxietate este un lucru care i se poate întâmpla oricărei persoane la un moment dat în viață. Acestea pot apărea dintr-o mulțime de motive. Liviu le poate trece cu vederea, se poate trata singur sau poate cere ajutor specializat. Însă, dacă se repetă, apar din ce în ce mai des și Liviu nu mai poate realiza activitățile ca înainte, înseamnă că starea lui emoțională s-a înrăutățit și este necesar sprijinul unui psihoterapeut. Cu noua lui stare înrăutățită el poate fi reevaluat de psihologul clinician și cel mai probabil Liviu va suferi de o tulburare de anxietate.
Continuarea o puteți citi în articolul ,,Sănătatea mintală: de ce vorbim despre ea?”
Bibliografie
Galderisi, S., Heinz, A., Kastrup, M., Beezhold, J., & Sartorius, N. (2015). Toward a new definition of mental health. World Psychiatry, 14(2), 231-233, https://doi.org/10.1002/wps.20231
Kutcher, S., Wei, Y., & Coniglio, C. (2016). Mental health literacy: past, present, and future. The Canadian Journal of Psychiatry, 61(3), 154-158, https://doi.org/10.1177/0706743715616609
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/mental-health-strengthening-our-response
Nu droguri, ci oameni
La finalul unui an auzim de obicei vorbindu-se de multe creșteri: cresc prețurile, sporesc vânzările, cresc șansele de ger. La finele anului 2017 a crescut și consumul de droguri în rândul tinerilor din România, după cum declara Alianța Națională Antidrog (A.N.A.). Canabisul pare să fie preferința nr. 1, dar și consumul de substanțe psihoactive și de heroină a intrat pe o linie ascendentă.
Consecințele negative nu au întârziat să apară, oameni să dispară… În 2016, 19 decese în urma consumului de droguri au fost înregistrate la nivel național. De asemenea, urgențele medicale datorate acestei cauze s-au intensificat.
Eforturi pentru reducerea și mai ales, prevenirea consumului de droguri se fac, dar roadele parcă nu sunt pe măsură. Oare nu e din cauză că omitem ceva?
Profesorul Bruce Alexander a observat că drogurile pot fi înlocuite cu oameni, relațiile sociale producând aceleași emoții pozitive pe care le dau drogurile.
Relații sociale da – droguri nu
Cum a constatat el asta?
A pus câțiva șoricei să stea singuri în cuști unde era și apă simplă și apă cu heroină, lăsându-i să aleagă una din cele 2 opțiuni. Cei care au ales heroina au murit după un timp, din cauza supradozei.
Însă, ce ar fi dacă nu am lăsa șoarecii singuri în cuști? Așa că, profesorul Alexander a creat un paradis al șoriceilor. Aici ei se întâlneau cu alții de-ai lor și puteau face ce li se părea lor interesant. Se jucau orice, făceau oricât de mult sex voiau etc.. În tot acest timp aveau în continuare acces la apa simplă sau la apa cu heroină. Dar, de data aceasta, majoritatea șoarecilor din paradisul lor au ales apa curată, chiar dacă au încercat și apa cu heroină.
Nevoile înaintea drogurilor
Se pare că atunci când avem grijă mai mare de nevoile noastre (de apartenență, afecțiune), nu doar de cele bazale, nu mai suntem așa tentați de droguri. Tentația ne face să ne cufundăm în ceva care pe termen lung ne face rău (cum e consumul de droguri).
Și dacă îți spui că numai pentru șoricei s-a întâmplat așa, că pt Jerry doar, dar pt Tom n-ar funcționa – ei bine, te înșeli. S-a observat că majoritatea soldaților din Vietnam care abuza de droguri, s-a oprit la întoarcerea acasă. Aici erau oamenii dragi care aveau grijă de ei și de care puteau avea grijă.
Nevoile de a avea semnificație, conexiune cu ceilalți și afecțiune le resimțim cu toții. Dacă avem parte de ele, suntem mulțumiți și fericiți. Nu mai căutăm plăcerea în altceva, ce ne-ar dăuna pe termen lung.
Cu alte cuvinte, haideți să fim atenți la cei din jur. Să ne creăm conexiuni reale, să ne bucurăm de relațiile cu oameni. Atunci, când va fi satisfăcută nevoia de apartenență, intimitate, de a fi cu ceilalți, drogurile nu ne vor mai fi de nici un folos.
Dacă simți că vrei să discuți cu cineva despre acest lucru, nu ezita să contactezi un specialist.
Comunicarea online – de ce obosim atât?
După câteva luni dificile, poate că doar câțiva ar asocia anul 2020 cu norocul, însă trebuie să recunoaștem că trăim în vremuri privilegiate. În ciuda pandemiei, mulți ne-am continuat viețile într-un ritm aproape obișnuit, cu munca de birou transferată la domiciliu. Activitățile esențiale au mers mai departe, iar produsele de larg consum sunt disponibile (inclusiv hârtia igienică ☺). S-ar zice că ne adaptăm la modificările bruște și că învățăm încet-încet să trăim în mediul tot mai schimbător. Totuși, parcă am avea nevoie de o vacanță mai mult decât oricând după atâta stat acasă în fața ecranelor. Să stăm acasă liniștiți, fără a ne bate capul cu comunicarea online. De ce oare?
La o privire mai atentă, aceste schimbări nu pot să treacă neobservate. Din contră, efectul de domino produce efecte asupra comportamentelor și emoțiilor noastre. O diferență majoră față de stilul obișnuit de viață se referă la impactul ecranelor asupra noastră. Cum se face că înainte abia așteptam o conversație online, iar acum suntem parcă extenuați după o sesiune pe Zoom? De ce suntem așa secați de energie după un curs sau o ședință online?
Toată lumea este mai anxioasă și îngrijorată
În primul rând, starea noastră generală este ușor diferită. Indiferent dacă amenințarea ni se pare supraestimată sau, din contră, credem că oamenii sunt inconștienți, e cert că percepem pericolul. Trecem printr-o perioadă în care Organizația Mondială a Sănătății a declarat pandemia, iar guvernele iau măsuri fără precedent pe timp de pace. În mass-media se face abuz de titluri bombastice și leagă orice subiect arid de senzaționalul COVID-19. Conspirațiile se înmulțesc (mai mult timp petrecut de postaci la tastatură, deci productivitate crescută), iar specialiștii se întrec în a oferi sfaturi. Radarele noastre de detectare a potențialelor pericole au motive serioase să fie active. Îngrijorarea este normală într-o astfel de perioadă și este cât se poate de natural să resimțim anxietatea. Oboseala neobișnuită poate fi consecința efortului de filtrare a informațiilor și de calmare a semnalelor de alarmă.
Suntem ființe sociale
Un alt aspect ține de dorința noastră de interacțiune socială. Atunci când comunicăm la distanță, transmitem de cele mai multe ori doar esențialul, uneori telegrafic. Dacă în mod obișnuit ne oprim uneori să ne privim în timpul conversațiilor, cercetările arată că orice pauză mai lungă de două secunde produce disconfort când vorbim telefonic sau pe internet. Înainte de întâlnirile online nu se întâmplă să dăm peste vreo cunoștință și rar îi întrebăm pe ceilalți de sănătate. Nu prea apucăm să ne exprimăm stările și nici nu le detectăm pe ale celorlalți. O nevoie importantă rămâne nesatisfăcută complet în interacțiunile mai formale, deși avem platforme sociale și aplicații de comunicare video. Poate că nici acestea din urmă nu sunt ideale, însă ne duc mai aproape de cei dragi.
Nu suntem făcuți pentru comunicarea online
Dar cum se face că ne simțim obosiți și după un Zoom cu gașca de prieteni? Acolo chiar am comunicat mai mult decât esențialul, nu? Ei bine, modul în care am evoluat ca specie și caracteristicile mediului în care presupunem că s-a întâmplat asta au dus la anumite particularități. În primul rând, laringele și coardele noastre vocale ne permit să emitem sunete specifice și cu diferențe destul de fine. Asta mai ales prin comparație cu sunetele cvasi-constante pe care le scot animalele. Chiar dacă nu avem cel mai fin auz, urechile noastre au o morfologie specială, care ne permite să decodăm limbajul.
Poate că nu știm exact originile comunicării umane, dar există cinci elemente importante ale comunicării naturale, față în față. Acestea sunt:
- Sincronicitatea – faptul că putem comunica „aici și acum”;
- Spațiul comun – faptul că ne putem vedea și auzi reciproc;
- Expresiile faciale – pe are le transmitem și le interpretăm;
- Posturile corpului – atât ale noastre, cât și ale interlocutorilor;
- Cuvintele, limbajul – atât transmis, cât și receptat.
Atunci când comunicăm direct, față în față, toate aceste elemente sunt prezente. În comunicarea online, în funcție de platforma folosită, anumite elemente sunt absente sau puternic estompate. Aceste diferențe scad din naturalețea comunicării, obligându-ne să ne concentrăm mai mult. Cu cât un mijloc de comunicare este mai puțin natural (deci îi lipsesc elementele de mai sus), cu atât vor crește efortul mintal pe care trebuie să îl depunem și ambiguitatea comunicării.
E greu să comunicăm online, mai ales cu străinii
De câte ori v-ați surprins gesticulând în timp ce vorbeați la telefon? Deși interlocutorul nu poate vedea mâinile, uneori le folosim pentru a clarifica ceea ce vrem să transmitem. Acest obicei, adânc înrădăcinat, ne permite să clarificăm mesajele și să le decodăm pe ale celorlalți. Nu ar trebui să ne mire, așadar, faptul că lipsa acestora ne împiedică să explicăm clar unui curier cum să ajungă la noi. Nici faptul că ne va face să depunem efort suplimentar, obosindu-ne puțin dacă e nevoie să comunicăm astfel pe termen lung. Iar dacă intervalul se tot prelungește, iar ședințele față în față sunt ținute constat pe internet, ajungem la extenuare.
Așa cum se spune, uneori folosim cuvintele tocmai ca să ne ascundem gândurile. Iar atunci când vrem să le transmitem întocmai, s-ar putea să folosim omonime, metafore sau expresii pe care cei din jurul nostru le-ar înțelege mai ușor, dar alții nu le pot decoda imediat. În mediul academic sau în cel de bussiness, cele mai multe interacțiuni sunt formale. Trecerea lor în mediul online ne pune în situația de a comunica cu necunoscuți sau cu persoane nefamiliare. Pentru a ne asigura că intențiile și opiniile ne sunt înțelese, e nevoie să utilizăm cuvintele potrivite, aspect care ne consumă suplimentar. Atunci când nu reușim, comunicarea este mai ambiguă și duce la prelungirea interacțiunii sau la disconfortul de a nu înțelege.
Ce putem face pentru a îmbunătăți comunicarea
Am trecut printr-o perioadă atipică în istoria omenirii, în care cea mai mare parte din mesaje au fost transmise indirect. Nu știm cât va mai dura această situație, însă știm că măsurile de distanțare și protecție vor implica elemente deosebite. Prin intermediul expresiilor faciale sau al tonului vocii puteam să vedem dincolo de măștile sociale și cuvinte. Va fi cel puțin interesant de văzut cum utilizarea măștilor de protecție va influența comunicarea față în față.
Vestea bună este că putem lupta împotriva minusurilor aduse de comunicarea mai puțin naturală. De multe ori, facem asta cu succes, iar avantajele aduse de mijloacele de comunicare virtuală sunt numeroase. Vestea mai puțin bună este că va trebui să depunem mai mult efort decât am face-o în mod normal. Cercetările lui Ned Kock arată că, pentru a transmite 600 de cuvinte față în față, avem nevoie de circa 6 minute. Aceeași cantitate de informații este transmisă prin e-mail în aproape o oră!
Cercetările arată că simpla adăugare a unui avatar într-un chat cu necunoscuți a făcut ca randamentul grupului să crească. Practic, orice pas în direcția creșterii naturaleței comunicării o să scadă din ambiguitate și consumul mintal. Probabil că nu ne vom adapta 100% la comunicarea online, din cauză că suntem echipați biologic să facem față unui alt tip de mediu. Ce putem face, însă, este să privim partea plină a paharului: eficiența comunicării crește atunci când participanții își dau silința, problemele frecvente pot fi anticipate, iar informațiile transmise online pot fi consultate din nou. Poate că tehnologia ideală nu există încă, dar trendul este unul clar înspre progres și noi suntem norocoșii care trăiesc aceste vremuri.
Bibliografie:
Buss, D. (2015). Evolutionary psychology: The new science of the mind. Psychology Press.
Kock, N. (2005). Media richness or media naturalness? The evolution of our biological communication apparatus and its influence on our behavior toward e-communication tools. IEEE transactions on professional communication, 48(2), 117-130.