Care sunt simptomele comune ale ADHD-ului la adulți ?

O mențiune importantă ar fi faptul că jumătate dintre copii diagnosticați cu ADHD nu mai au simptome ca și adulți (datorită mediului suportiv). Pentru ceilalți, simptomele pot fi încadrate ca intensitate ușoară sau moderată, puțini fiind cei care rămân cu o intensitate severă a simptomelor.

Cum afectează acestea viața de zi cu zi?

Persoanele care au ADHD pot avea adesea probleme cu relațiile sociale deoarece par haotice și dezorganizate. Deseori se întâmplă să nu-și respecte angajamentele sau planurile, se răzgândesc, uită lucruri importante sau nu pot purta conversații lungi și pe teme diverse. La muncă, le este greu să se organizeze eficient, ajung să nu respecte termenele limită sau le e greu să urmeze instrucțiuni complexe, cu mulți pași, fac multe greșeli, întârzie mereu. Deseori, adultul cu ADHD suferă și de simptome de depresie, de anxietate generalizată, consum de substanțe, probleme de somn.

 

Cum poate ADHD-ul să afecteze munca sau cariera adultului?

Munca unui adult cu ADHD nu este afectată atâta timp cât sarcinile din fișa postului se potrivesc cu abilitățile acestuia. De exemplu, pentru un tânăr cu ADHD cu simptome din sfera de hiperactivitate, ar fi excelentă o carieră în care e nevoie să se miște multe (antrenor fitness, ghid turistic montan); sau o tânără cu probleme de atenție probabil s-ar descurca foarte bine într-un domeniu creativ în care există mai multă libertate asupra desfășurări sarcinilor.

 

Pe de altă parte, dacă domeniul de activitate ales necesită abilități de atenție sporită sau muncă statică, cel mai probabil va ridica probleme unui adult cu ADHD și îl va suprasolicita. În cea mai mare parte, adulții cu ADHD nediagnosticați au probleme în a-și găsi un loc de muncă stabil, în consecință pot avea probleme financiare. Deseori, acești adulți sunt marginalizați sau izolați, au puține relații sociale și nu au parte de un sprijin emoțional constant și satisfăcător.

 

Care sunt miturile legate de ADHD-ul la adulți și cum pot fi adresate?

Cele mai comune mituri sunt legate de faptul că sunt leneși, nu au voință să facă ceea ce ar trebui să facă sau că sunt iresponsabili și nu vor să urmeze regulile obișnuite. Psihoeducația este principala metodă prin care pot fi adresate aceste mituri și prejudecăți. Pe măsură ce oameni înțeleg natura tulburării și faptul că necesită multă muncă și perseverență pentru a putea depăși dificultățile, ar fi mult mai deschiși să accepte că acele persoane cu ADHD nu sunt pur și simplu iresponsabile, ci doar că le este incredibil de greu să funcționeze în anumite condiții.

 

Care sunt cele mai eficiente tratamente pentru ADHD?

Cel mai eficient tratament este medicația în combinație cu psihoterapia. Medicamentele ajută la concetrarea atenției și la reducerea agitației cotidiene, astfel îi permite persoanei să își onoreze responsabilitățile avute. Psihoterapia sprijină persoana în a-și îmbunătăți abilitățile de planificare și rezolvare de probleme, în a o încuraja să-și găsească propriul sistem de lucru și o filosofie de viață care să i se potrivească. Deseori, adulții cu ADHD au o părere proastă despre propria persoană, se cred defecți sau inadecvați, incompetenți sau lipsiți de valoare. De asemenea, îi ajută să își recapete încrederea în sine, să își gestioneze mai ușor emoțiile, să fie rezilienți în fața eșecului și greșelilor. Să își îmbunătățească comunicarea cu ceilalți, să își îmbunătățească competențele și nu în ultimul rând să își construiască un sens în viață, în ciuda dificultăților.

Bibliografie

Aelenei, L., & Prelipceanu, D. (2018). Adult ADHD, Comorbidities and Impact on Functionality in a Population of Individuals with Personality Disorders-DSM IV and DSM 5 Perspectives. Medicina Moderna, 25(4).

Aelenei,L. (2021). ADHD la adult. Interferențe cu tulburările de personalitate. București, Editura Universitară

DSM-5. Manual de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale. Ediția a 5-a

,,Întrebare pe facebook: Cine este cea mai urâtă fată din școala noastră?

Ana: Marcela din a VI a B este taaaare urâtă..

Mia: da da, dar ai văzut-o pe Anca din a VIII a C?? E hidoasă

Ana: vaaai, ai dreptate, e foarte urâtă.. mai bine o votăm pe ea

Alex: Votați Anca cea Urâtă!“

 

Anca din clasa a VIII a C nu a mai vrut să meargă la școală după ce a văzut comentariile răutăcioase de pe grupul școlii. Plânge toată ziua, nu mai are chef de nimic, iar părinții sunt revoltați la adresa școlii. Postarea a fost ștearsă în decurs de 3 ore de la afișare, dar peste 900 de persoane au văzut-o deja și știu ca ,,Anca din a VIII a C este cea mai urâtă fată din școală.“

Într-o perioada în care grupul social este cel mai important (adolescența) o astfel de acțiune poate avea un efect negativ major asupra unei persoane. Acest efect este potențat de mediul online, cu a sa capacitate rapidă de propagare a informațiilor. 

 

Situația de mai sus reprezintă o formă de cyberbullying. La prima vedere, nu pare ceva ieșit din comun, la urma urmei ,,se mai întâmplă“ și ,,nu-i așa mare lucru“. Câteva comentarii răutăcioase sau mici glumițe nu afectează pe nimeni sau … DA? Fenomenul a luat amploare în ultimii 10 ani (datorită inovațiilor în tehnologia comunicării), iar efectele sale au ajuns în centrul atenției cercetătorilor. 

Ce este cyberbullying-ul?

Cyberbullying-ul reprezintă orice comportament ostil și/sau agresiv realizat în mod repetat de către o persoană sau mai multe persoane cu intenția de a răni sau a provoca disconfort celuilalt, prin intermediul mijloacelor de comunicare electronice. Cu alte cuvinte, este un comportament repetat din mediul online (rețele de socializare – Facebook, Instagram, Twitter, Snapchat – formuri, bloguri personale, platforme de jocuri, chat room, etc) cu scopul de a răni victima. Printre exemple se numără răspândirea de zvonuri și minciuni, amenințări, răspândirea de fotografii personale umilitoare, comentarii injurioase, porecle răuvoitoare, ajungând până la copierea identității unei persoane și trimiterea de mesaje în numele acesteia. În general, victimele și agresorul fac parte din același grup de prieteni/cunoștințe și aceeași școală.

 

Are caracteristici similare cu bullying-ul tradițional. Pentru a vă reîmprospăta memoria vă oferim și definiția bullying-ului.

 

Bullying-ul este o forma de comportament ostil și/sau agresiv realizat în mod repetat, la școală, de către o persoană sau mai multe cu intenția de a răni sau a provoca daune. Acesta poate implica agresiune fizică (lovit, împins/îmbrâncit, luatul lucrurilor cu forța), agresiune verbală (amenințări, tachinare, porecle) și agresiunea relațională (intimidare, sabotaj, răspândirea de zvonuri negative). Ca un comportament să fie considerat bullying trebuie sa fie caracterizat de: a) repetiție, b) intenția de a răni, c) existența unei diferențe de putere între agresor si victima.

 

Există o mare suprapunere între definițiile cyberbullying-ului și bullying-ului tradițional. Din păcate exista o corelație foarte mare între cele două. Ultimele studii apărute propun cyberbullying-ul ca fiind o sub formă a bullying-ului, și nu ca un concept separat. Caracteristicile se păstrează, doar ca în mediul online unele dintre ele sunt mai nuanțate și adaptate virtual.

Doar un comentariu…

Un singur comentariu răutăcios poate ajunge la mii de oameni într-un interval de timp scurt. Pe de alta parte, datorită metodele de raportare și protecție puse la dispoziție de platformele de comunicare, acel comentariu poate fi “oprit“ sau șters la fel de repede. Astfel, există o intenție de a răni și o oarecare repetiție, dar diferența de putere nu mai este la fel de vizibilă. Aici, această diferența se poate traduce prin cunoștințe diferite în domeniul tehnologic, dublată de posibilitatea păstrării anonimatului când se realizează comportamentul de cyberbullying. 

 

Acum 20 de ani nu am fi vorbit despre cyberbullying, dar vremurile noi aduc probleme noi. Noi credem că cea mai bună intervenție este prevenția. În acest articol am introdus fenomenul de cyberbullying, în următorul vom vorbi despre efectele acestuia în viața copiilor și adolescenților.

 

Bibliografie

 

Englander, E., Donnerstein, E., Kowalski, R., Lin, C. A., & Parti, K. (2017). Defining cyberbullying. Pediatrics, 140(Supplement 2), S148-S151.

Olweus, D., & Limber, S. P. (2018). Some problems with cyberbullying research. Current opinion in psychology, 19, 139-143.

Thomas, H. J., Connor, J. P., & Scott, J. G. (2015). Integrating traditional bullying and cyberbullying: challenges of definition and measurement in adolescents–a review. Educational psychology review, 27(1), 135-152, https://doi.org/10.1007/s10648-014-9261-7

https://www.unicef.org/romania/ro/pove%C8%99ti/cyberbullying-ce-este-%C8%99i-cum-%C3%AEi-punem-cap%C4%83t#10

Psihoterapia pe Skype? Consiliere de grup pe Zoom? Consiliere psihologică la telefon? În această perioadă, mai mult ca oricând, serviciile și nu numai, capătă un nou format – online. Avansul tehnologic în comunicare ne permite să ne adaptăm vremurilor și să continuăm să creștem în ciuda adversităților.

Domeniul serviciilor de sănătate mintală, fie că vorbim despre psihoterapie, consiliere sau coaching, este în esență legat de oameni, despre trăirile lor sufletești, despre complexitatea minții , despre nevoi și dorințe. Astfel, este firesc să ne întrebăm cum arată o experiență de conectare profund umană mediată fiind de tehnologie? Producea ea aceleași efecte precum una față în față?

De ce DA?

1. Psihoterapia pe Skype/Zoom sau pe orice alta platformă de videocall reprezintă o modalitatea de a avea acces la specialiștii din altă localitate, fără costurile deplasării. O persoană din Constanța poate decide că ar vrea să înceapă ședințe de psihoterapie cu un specialist din Cluj-Napoca, la recomandarea unei cunoștințe. De asemenea, persoanele care nu se pot deplasa sau sunt bolnave pot beneficia astfel de ajutorul unui specialist.

 

2. Serviciile psihologice sunt în cea mai mare parte servicii de comunicare. Principalul instrument este discuția, graiul, vorbitul. În cadrul ședințelor, în principal se vorbește despre anumite probleme. Tehnologia actuală permite o bună comunicare și înțelegere a mesajelor verbale, cu același efect terapeutic. Abordările cognitiv – comportamentale s-au adaptat cel mai bine contextului online și au o eficiență la fel de ridicată ca terapia tradițională.

 

3. Unele persoane pot alege cât de mult să se dezvăluie în cadrul ședințelor. Un ecran permite ascunderea anumitor aspecte, până când persoana se simte destul de confortabil să fie văzută la potențialul maxim. Unii specialiști susțin ca terapia online este acceptată mai ușor de oamenii mai rezervați sau anxioși. Adolescenții și tinerii apelează mai des la serviciile online, având un plus de cunoaștere digitală față de alte segmente din populație.

 

4. Unele studii arată că terapia online funcționează foarte bine pentru persoanele cu simptome ușoare sau moderate. În plus, pentru situațiile de urgență/ criză, când e nevoie imperioasă de un ajutor, comunicarea online (sau la telefon) poate fi cea mai la îndemână soluție.

De ce NU?

1. Un aspect foarte important este legat de securitatea și confidențialitatea informațiilor oferite în cadrul terapiei. Acele informații sunt gestionate de fiecare platformă în conformitate cu legislația în vigoare din țara respectivă. Știți voi, informațiile din contractul de termeni și condiții pe care nu îl citește nimeni. Exact acolo sunt stipulate regulile despre cum vor fi folosite informațiile oferite. În general, dreptul la o viață privată și date personale este respectat în conformitate cu legile actuale.

 

2. Problemele tehnice pot să apară când ți-ai dori cel mai puțin. Conexiunea slabă, probleme cu sunetul/microfonul, imagine pixelată sau întârziată, bateria pe terminate și multe alte astfel de dificultăți împiedică buna desfășurare a ședinței.

 

3. Mai apoi, este nevoie de obținerea unui acord informat din partea clientului cu privire la condițiile în care se desfășoară terapia online. Însă, în România acest tip de serviciu online nu este reglementat, făcând dificil propunerea unui cadru adecvat în lipsa legislației. 

 

4. În unele cazuri, pentru persoana care participă la terapie, mediul de acasă, de unde are loc conexiunea, poate să nu fie un mediu sigur sau propice de dezvăluire de informații. Un partener abuziv în cealaltă cameră, copii gălăgioși din preajma laptopului, un coleg de camera veșnic acasă și altele reprezintă obstacole considerabile pentru o terapie de succes.

 

5. Terapia online ar putea fi contraindicată pentru cei cu tulburări severe și o gravă afectare a funcționalității. De asemenea, contraindicata pentru persoanele care prezintă risc suicidar sau risc pentru vătămarea celorlalți.

 

6. Relația terapeutică și atmosfera intimă din timpul ședințelor ar putea fi greu de construit în mediul online. Totuși, pentru acest aspect, părerile specialiștilor sunt împărțite. Încă nu s-a ajuns la o concluzie pentru ce înseamnă construirea unei relații terapeutice satisfăcătoare.

Psihoterapia pe Skype funcționează și este eficientă, dar…

 

Studiile ce compară și evaluează eficacitatea serviciilor de psihologie online sunt la început, dar rezultatele sunt pozitive în direcția cadrului online. Considerentele etice sunt discutate atent de specialiști și legislatori deopotrivă, însă cu puține rezultate concludente. 

 

Problema confidențialității datelor, securitatea și viață privată a clientului sunt principalul obstacol care poate afecta semnificativ calitatea serviciilor psihologice. Pe locul 2 se află discuția aprinsă cu privire la calitatea, mediată tehnologic, a conexiunii umane, căldurii și siguranței ce facilitează procesul terapeutic al omului vulnerabil. În aceste condiții, considerăm că este de datoria psihologilor să fie informați și să își informeze clienții cu privire la toate avantajele și dezavantajele ședințelor online, pentru ca aceștia să ia cea mai bună decizie.

 

Prof. univ. dr. Mircea Miclea susține că pentru a sprijini oamenii care au probleme de sănătate mintală, merită să fie utilizate toate resursele la care avem acces. Mediul online este cea mai prolifică resursă pentru a facilita primirea suportului psihologic necesar și merită fructificată. Există și posibilitatea de servicii psihologice blended, adică și ședințe online și tradiționale, plus opțiunea de a folosi aplicații pentru sănătate mintală ca sprijin suplimentar (despre acest lucru vom vorbi într-un articol separat). 

 

Decizia de a accesa servicii psihologice online sau tradiționale aparține clientului. Unele persoane se simte confortabil în mediul online, altele preferă ședințele la cabinet. Până în momentul de față, datele empirice și discuțiile cu alți psihoterapeuți ne arată că există o cerere pentru astfel de practici. Și în al doilea rând, eficiența ședințelor pe Skype este similară cu cea din cabinet. Tu ce format de ședință ai prefera?

Bibliografie

 

Gordon, R. M., Wang, X., & Tune, J. (2018). Research on teaching, supervision and psychotherapy using video conference technology. In Psychoanalysis Online 4 (pp. 126-138). Routledge.

Sanders, J. E. (2019). Phenomenology and intersubjectivity: considerations for webcam-facilitated psychotherapy. Journal of Social Work Practice, 33(2), 173-184.

Stoll, J., Müller, J. A., & Trachsel, M. (2020). Ethical issues in online psychotherapy: A narrative review. Frontiers in psychiatry, 10, 993, https://doi.org/10.3389/fpsyt.2019.00993

Conferință Cognitrom – Metodele online și serviciile psihologice

Specialiștii din sănătatea mintală fac diferența între o afectare emoțională care necesită tratament sistematic și o afectare obișnuită. Precum diferența dintre o durere de genunchi cauzată de mersul pe munte după o lungă perioadă de repaus și o durere de genunchi care indică o afecțiune reumatologică serioasă. Sperăm ca exemplul următor să ilustreze mai bine ceea ce vrem să spunem.

 

De exemplu…

 

La 23 de ani, Liviu a fost foarte neliniștit în privința unui interviu pe care urma să îl aibă la compania de IT pe care o urmărea demult. Își dorea foarte mult acel post și a muncit să își îmbunătățească abilitățile. Fiind atât de important, cu 2 zile înainte de interviu, Liviu nu prea avea poftă de mâncare și avea coșmaruri. În dimineața interviului s-a trezit devreme și a stat o oră să își aleagă costumul potrivit. El se simțea neliniștit. Trebuie să facă o impresie bună, era ultima șansă și nu poate să o rateze ca un prost.  

 

La 29 de ani, același Liviu a slăbit 10 kilograme în ultima lună. Cam tot de atunci a ocupat o poziție de conducere, mult visată, la compania de IT. Atribuțiile sale implică o mulțime de ședințe cu subordonații săi și întâlniri cu potențialii clienți. Simte că nu mai rezistă, înainte de fiecare zi de ședințe simte că vrea să fugă sau să spună că s-a îmbolnăvit brusc. Se gândește că nu este destul de bun și la un moment dat și ceilalți își vor da seama de slăbiciunile lui. 

 

În prima situație, Liviu trecea printr-o situație stresantă comună, ceva prin care trec destul de mulți oameni. Modul lui de a se comporta, deși neplăcut, a fost util pentru că l-a ajutat să se organizeze pentru a-și atinge obiectivul. În a doua situație, starea lui a devenit copleșitoare și greu de gestionat. Lucru care îl poate face să se îndepărteze de obiectivul lui, deși nu își dorește asta. Dacă analizăm situația, Liviu nu este bolnav mintal sau nebun. El trece printr-o suferință emoțională și are nevoie de sprijin în a-și gestiona emoțiile și a reuși să își păstreze jobul visat.

 

Funcțional vs. disfuncțional în sănătatea mintală

 

Am dori să subliniem că a te simți neliniștit și îngrijorat nu înseamnă automat că suferi de o tulburare de anxietate. Astfel de emoții și gânduri sunt normale și toate lumea poate trece prin așa ceva. Specialiștii în sănătatea mintală evită să eticheteze emoțiile nedorite sau comportamentele negative drept semne ale unei tulburări. Pentru a pune un diagnostic este nevoie și de alte simptome.  De dorit este să reflectați la intensitatea, frecvența și gradul de influență asupra voastră.  De regulă, oamenii au dificultăți în managementul emoțiilor pentru că nu au învățat să le gestioneze într-un mod util lor.

 

Oamenii știu să recunoască semnele unei boli fizice și ca atare știu și să ceară ajutorul în această privință. Dar lucrurile stau diferit în cazul unei tulburări mintale. Un motiv ar fi  faptului că bolile organismului fizic pot fi „văzute” sau identificate ușor (relativ). Desigur, și aici sunt suficiente exemple de boli care au simptome fără manifestări vizibile, doar când e prea târziu. 

 

În cazul tulburărilor mintale, simptomele sunt ușor de ignorat sau văzute ca o stare de fapt. De multe ori, oamenii nu își percep emoțiile/comportamentele nedorite sau extreme, drept semne ale unei probleme mintale. Doar când e prea târziu, când „lucrurile scapă de sub control” sau „nu se mai poate continua în acest fel”.  Sunt câteva dintre motivele invocate de persoanele care apelează la specialist.  

 

O idee strâns legată de sănătatea mintală este stigma asociată cu persoanele care suferă de o tulburare emoțională. Limbajul folosit de obicei dăunează discuțiilor despre sănătate mintală. ,,Nu ești sănătos la cap”, „ești dus cu capul”, „ești nebun” sunt des auzite și sunt pline de conotații negative, distructive și denigratoare. Ele sunt etichete verbale folosite pentru o persoană care se simte/gândește/comportă într-un anumit fel, nepotrivit, nefolositor, cu multe consecințe nefaste. Persoanele respective vor încerca să își ascundă suferință, tocmai pentru a nu fi catalogate „nebune” și izolate de ceilalți. Făcând acest lucru, ele amână ajutorul unui specialist și starea lor emoțională se înrăutățește considerabil.    

 

În loc de concluzie, vă lăsăm 10 idei principale de luat acasă despre sănătatea mintală:

 

1. Sănătatea mintală este un aspect important din viața omului, care influențează calitatea vieții;
2. Definițiile sănătății mintale sunt menite pentru a ghida sistemele implicate (de sănătate, educaționale, financiare). Totuși, ele sunt greu de folosit în înțelegerea complexității minții și trăirile oamenilor;
3. A vorbi despre bunăstare mintală înseamnă a vorbi despre emoții, gânduri, comportamente. Apoi, despre stres, evenimente traumatice, relații interpersonale și o mulțime de alți factori;
4. Un specialist îți poate spune dacă suferi de o tulburare mintală sau anumite simptome.Însă nu îți va spune că ești sau nu „bolnav la cap”;
5. Nu este vina lui Liviu pentru că are o problemă emoțională. Nu este vina nimănui.
6. Gradul de funcționare al persoanei (cât de bine se descurcă în viața cotidiană) este important în determinarea unui diagnostic;
7. Facem diferența între emoții/gânduri/comportamente negative care apar pentru că este de așteptat să apară în situațiile stresante, dar sunt gestionabile și fac parte din viața obișnuită a oamenilor     VS.     emoții/gânduri/comportamente negative care sunt nefolositoare și ne împiedică să ne atingem scopurile ;
8. Persoanele care au emoții negative copleșitoare și dificultăți în activitățile zilnice nu trebuie etichetate ca „bolnave mintal” și izolate;
9. Suferința emoțională poate lua multe forme. O discuție onestă legată de sănătatea mintală poate fi primul pas în a recunoaște aceste forme de manifestare. Al doilea pas poate fi căutarea sau promovarea ajutorului specializat;
10. Un specialist în sănătate mintală – psiholog clinician, psihoterapeut, consilier psihologic sau psihiatru este cel care poate ajuta o persoană care suferă de o tulburare mintală.

Bibliografie

Crowe, A., Averett, P., & Glass, J. S. (2016). Mental illness stigma, psychological resilience, and help seeking: What are the relationships?. Mental Health & Prevention, 4(2), 63-68. https://doi.org/10.1016/j.mhp.2015.12.001

https://www.apa.org/topics/mental-health-attitudes

Enea, V., Dafinoiu, I. (2017). Evaluarea psihologică. Manualul psihologului clinician. Polirom

Sănătatea mintală este ceva despre care se vorbește des în ultima perioadă.  Despre sănătatea fizică se cunosc o mulțime de lucruri. În general, ca explicațiile să fie mai ușor de înțeles se face o analogie între cele două sintagme. Aceasta facilitează înțelegerea până la un punct, apoi totul devine subiectiv. Dacă ar trebui să avem o discuție despre ce este sănătatea mintală, ea ar fi una dificilă, cu numeroase pendulări între informații obiective și subiective.  

 

Aducem în discuție acest subiect pentru că este esențial pentru a înțelege unele lucruri.  În primul rând de ce există specialiști în sănătate mintală și când se poate apela la ei. Apoi, de ce este un subiect care merită abordat și discutat deschis. Dar să începem cu începutul, mai precis, cu câteva definiții. 

 

Definiții din sănătatea mintală

 

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, „sănătatea mintală este stare de bine a omului, o stare în care acesta își folosește abilitățile sale. Face față stresului inerent al vieții și este productiv și prosper în munca pe care o realizează. Nu în ultimul rând, el își poate aduce o contribuție în comunitatea din care face parte.”

 

Asociația Americană de Psihiatrie (APA) spune că sănătatea mintală implică o funcționare eficientă a individului care rezultă în activități productive (la muncă, la școală). Implică abilitatea de a forma și menține relații interpersonale sănătoase. Apoi presupune abilitatea de adaptare în fața schimbărilor și de a face față adversităților.  

 

Dacă analizăm sintagma pare foarte simplu. Sănătatea mintală ar însemna sănătatea minții. La fel cum sănătatea fizică înseamnă sănătatea corpului/organismului fizic. Apoi lucrurile devin dificile. 

 

Inițial, sănătatea mintală a însemnat absența boli mintale. Totuși, oamenii nu fost de acord cu o astfel de definiție reducționistă, prea simplă ca să explice complexitatea sănătății mintale. Cu siguranță este important și de dorit să nu existe o boală sau tulburare mintală care să afecteze individul, dar sănătatea mintală este mult mai mult de atât. 

 

Din păcate, definițiile conțin termeni foarte largi și interpretabili. Nu este o definiție foarte operațională, adică să ajute o persoană să se evalueze singură. Cu atât mai mult cu cât, sănătatea mintală de fapt implică o analiză a emoțiilor, gândurilor și comportamentelor unei persoane. O analiză bazată pe percepția subiectivă oferită de persoana în cauză. La acestea se adaugă și faptul că sănătatea mintală este influențată de moștenirea genetică, evenimente din perioada prenatală, evenimente din copilărie, abuzuri sau accidente și alte evenimente din mediu. Un specialist în sănătate mintală cunoaște toate aceste elemente și dinamica dintre ele. El oferă ajutor personalizat, axat pe nevoile și dorințele persoanei care prezintă semne și simptome ale unei tulburări mintale.

 

Îți poate spune un psiholog/ psihoterapeut dacă ești sănătos mintal?

 

*Ca exemplificările să fie mai ușoare vom lua un exemplu și vom vorbi despre Liviu și sănătatea lui mintală.

 

Răspunsul este și Da și Nu.  Un psiholog clinician îți poate spune dacă ai anumite simptome sau dacă suferi de o tulburare mintală, precum tulburarea obsesiv – compulsivă, tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea de comportament alimentar, etc. Acestea sunt diagnostice clinice bazate pe anumite teste, observații sau mostre de comportament, ghidate de un manual – Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale 5. 

 

Pe baza acestui diagnostic un psihoterapeut își poate construi tratamentul terapeutic și intervențiile psihologice. Astfel, Liviu va afla dacă suferă de o anumită tulburare, dar un psiholog clinician nu îi va spune că este sănătos mintal sau nesănătos mintal, sau „nebun” după cum ar zice un unii pe șleau. Nu îi v-a putea oferi această certitudine deoarece sănătatea mintală este ceva complex și multifațetat, și care la nivel subiectiv poate însemna altceva.

 

Sănătatea mintală a lui Liviu

 

De exemplu,  Liviu poate prezintă doar câteva simptome de anxietate și atunci lui nu i se va putea spune că suferă de tulburare de anxietate generalizată. În schimb i se va spune că prezintă unele simptome de anxietate.  Totuși, Liviu poate preciza că se simte bine și poate considera că nu are nevoie de intervenție psihologică.  Contează foarte mult modul în care crede Liviu că se simte, doar el își cunoaște lumea interioară.  

 

Prin analogie – dacă Liviu merge la medicul reumatolog pentru că îl doare genunchiul el va fi examinat și va primi un răspuns. Durerea poate fi cauzată de mersul pe munte din ziua precedentă sau poate însemna o afecțiune reumatologică. Totuși, Liviu poate spune că nu îl doare așa tare, doar că soția l-a trimis fiind foarte îngrijorată. În funcție de răspunsul medicului, tratamentul va fi diferit, iar Liviu decide dacă îl va urma sau nu. 

 

Prin exemplele de mai sus aș dori să subliniez faptul că Liviu nu este o persoană bolnavă mintal. Liviu este o persoană care are simptome de anxietate. A avea simptome de anxietate este un lucru care i se poate întâmpla oricărei persoane la un moment dat în viață. Acestea pot apărea dintr-o mulțime de motive. Liviu le poate trece cu vederea, se poate trata singur sau poate cere ajutor specializat. Însă, dacă se repetă, apar din ce în ce mai des și Liviu nu mai poate realiza activitățile ca înainte, înseamnă că starea lui emoțională s-a înrăutățit și este necesar sprijinul unui psihoterapeut. Cu noua lui stare înrăutățită el poate fi reevaluat de psihologul clinician și cel mai probabil Liviu va suferi de o tulburare de anxietate.

 

Continuarea o puteți citi în articolul ,,Sănătatea mintală: de ce vorbim despre ea?”

 

Bibliografie

 

Galderisi, S., Heinz, A., Kastrup, M., Beezhold, J., & Sartorius, N. (2015). Toward a new definition of mental health. World Psychiatry, 14(2), 231-233, https://doi.org/10.1002/wps.20231

Kutcher, S., Wei, Y., & Coniglio, C. (2016). Mental health literacy: past, present, and future. The Canadian Journal of Psychiatry, 61(3), 154-158, https://doi.org/10.1177/0706743715616609

https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/mental-health-strengthening-our-response

PERMA este acronimul în limba engleză al unui model teoretic descriptiv al stării de bine. A fost dezvoltat de Martin Seligman, un pionier al psihologiei pozitive. Potrivit modelului, există 5 componente care duc la bunăstare psihologică și o viață înfloritoare.

Ce crezi că te face fericit? – modelul PERMA

 

Te ajutăm puțin și îți oferim un model după care să te ghidezi: modelul PERMA. Alocă o jumătate de oră de analiză profundă a acestor aspecte.  Urmărește cele 5 domenii ale vieții care duc la o stare psihologică de bine.

 

1. P vine de la positive emotion sau emoții pozitive, probabil cea mai evidentă componentă conectată la fericire. Ea se referă la emoții precum bucurie, recunoștință, iertare, speranță , optimism și savurarea clipei. Mai mult decât atât, se referă la o viziune pozitivă asupra vieții și la căutarea inspirației în viața cotidiană.
2. E  vine de la engagement sau angajamentul în activitățile care ne fac plăcere. Angajarea, sau implicarea deplină în activitățile pe care le facem, ne ajută să învățăm și să ne dezvoltăm frumos. Ideal ar fi să găsim acele activități care ne absorb complet și ne fac să uităm de noi. Astfel, putem creea starea de flux despre care am vorbit într-un alt articol.
3. R vine de la relationships sau relațiile și conexiunile pe care le avem cu ceilalți. Fie partener de viață, copii, rude, prieteni, fie șeful de la serviciu și colegii de lucru. Relațiile sănătoase cu persoanele apropiate ne fac să ne simțim iubiți și sprijiniți în momentele grele. În plus, ajută la sănătatea fizică, prelungindu-ne viața cu câțiva ani. Atenție însă, calitatea lor contează, nu cantitatea.
4. M înseamnă meaning sau sensul în viață. Găsirea scopului vieții noastre este un element crucial al bunăstării. Înțelegând pentru ce trăim, ne face mai dornici să ne atingem scopurile și să facem față greutăților. Și nu oricum, ci cu tot entuziasmul și energia pe care le avem. În plus, putem reflecta la locul nostru pe acest pământ și la faptul că există ceva mai mare ca noi. Așa ne putem bucura de ceea ce ne oferă viața aici și acum.
5. A vine de la accomplishments sau succes. Acele momente când  ne-am atins obiectivele și suntem învingători. Și nu ne referim la cucerit lumea sau a fi miliardar. Ci la obiective realiste, mici sau mari, precum a citi o carte într-o săptămână, a construi o căsuță în copac sau obiectivul de a fi mai atent când povestești cu prietena ta. Având aceste succese, vom deveni mai motivați și mândri că ne construim viața pe care ne-o dorim. 

De ce să reflectezi la toate acestea?

 

Cercetările spun că persoanele cu o stare de bine ridicată:

–  sunt mai sănătoase fizic și trăiesc mai mult;

– au o performanță bună la lucru;

– au resurse psihologice diverse pentru a face față stresului.

„Cărămizile” stării de bine! 

 

Cele 5 componente descrise în modelul PERMA mai sunt numite și cărămizile ce alcătuiesc bunăstarea unei persoane, însă fiecare persoană își construiește viața așa cum vrea. Unele componente pot fi mai importante ca altele, iar efortul depus în optimizarea lor variază în funcție de importanța acordată. 

 

În concluzie, starea de bine va duce la o viață înfloritoare. Conform modelului, acest lucru înseamnă următoarele 5 aspecte:

– că ar fi de dorit să ai o viziune optimistă despre viață;

– să ai grijă de relațiile cu oamenii apropiați;

– implicarea cât mai frecventă în activitățile care îți fac plăcere;

– să îți atingi obiectivele propuse;

– și să îți găsești sensul în viață.

Ușor de zis, poate mai greu de făcut. 
Nu îți face griji, Psi8imal nu te lasă la greu, așa că vom continua să te informăm și să te inspirăm pentru o viață mai bună.

Bibliografie:

Seligman, M. E. (2011). Flourish: a visionary new understanding of happiness and well-being. Simon and Schuster

Butler, J., & Kern, M. L. (2016). The PERMA-Profiler: A brief multidimensional measure of flourishing. International Journal of Wellbeing, 6(3).

Cum s-a ajuns la psihologia pozitivă?

Înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, nu exista psihologia pozitivă ca arie separată a acestui domeniu. Mai mult decât atât, psihologia avea 3 mari obiective:

1. să vindece tulburările mintale;
2. își propunea să facă viețile oamenilor mai împlinite (psihologia pozitivă);
3. voia să identifice și să dezvolte talentul.

Ei bine, din câteva motive obiective (pe care nu le menționăm aici), psihologia a ajuns să fie despre vindecarea bolilor mintale și cam atât. Nimeni nu neagă necesitatea și importanța acestui efort. Însă există multe alte lucruri care merită cercetate  și care ajută indivizii să aibă viața pe care și-o doresc.

Pionierul psihologiei pozitive, Martin Seligman, a afirmat că este timpul să ne concentrăm eforturile pentru a construi ceea ce este bun în oameni și a-i ajută să aibă parte, în viața lor, de cât mai multe experiențe pozitive și pline de sens.

Psihologia nu înseamnă doar boli mintale, rezolvarea traumelor, emoții negative, vulnerabilități, stres sau probleme existențiale. Nu. Nu doat atât. Înseamnă și dezvoltarea de abilități, emoții pozitive, puncte tari, pasiuni, joacă, fericire, creștere. Cu alte cuvinte, balanța psihologiei se înclină înspre pozitiv. 

Definiție și componente

Există 3 teme principale abordate/studiate în psihologia pozitivă: 

• trăirile pozitive (unde vorbim despre emoțiile pozitive, satisfacția cu viața și despre stare de flux/flow), 
• virtuțile și punctele forte ale individului,
• comunitățile și instituțiile care utilizează psihologia pozitivă.

Acestea fiind știute, cercetătorii încearcă să dezvolte intervenții care să ajute oamenii să:

• își construiască resurse psihologice,
• aibă o viață împlinită, experiențe pozitive,
• beneficieze de o stare de bine ridicată
• își găsească un sens în viață

Intervenții utile: scrisoarea de recunoștință, cea mai bună versiunea a ta (video), numărarea lucrurilor bune, identificarea punctelor forte, evaluarea calității vieții, realizarea de acte altruiste, scriere creativă, etc.

Ce ar mai fi de zis?

În domeniul psihologiei pozitive se abordează teme precum bunăstare psihologică, teorii ale fericirii, emoții pozitive, puncte forte, viața bună, sens în viață, flow, relații interpersonale, motivație și performanță, educație pozitivă, practici parentale pozitive, dezvoltare personală și împlinirea potențialului. Acestea vor fi prezentate pe larg în articolele ulterioare. Rămâneți pe fir!

Bibliografie:

Seligman, M. E. (2004). Authentic happiness: Using the new positive psychology to realize your potential for lasting fulfillment. Simon and Schuster.

Seligman, M. E., & Csikszentmihalyi, M. (2014). Positive psychology: An introduction. In Flow and the foundations of positive psychology (pp. 279-298). Springer, Dordrecht.

Ce este efectul Barnum?

Unii oameni cred în veridicitatea afirmațiilor vrăjitoarelor care citesc în palmă. Alții, în astrologii care prezic parcursul unei zile. Nu în ultimul rând,  în cititul în aură și în unele teste pseudo-științifice de personalitate. Acest lucru se datorează efectului Barnum sau Forer. Conceptul explică de ce oamenii interpretează astfel de afirmații ca fiind ,,exact” ca în realitate.

Efectul Barnum (cunoscut și sub numele de – Efectul Forer) reprezintă o distorsiune a gândirii. Astfel, descrierile generale și vagi ale personalității unui individ sunt interpretate ca fiind acurate și unice lui.

Exemplu efectul Barnum

„Ascunzi un mare potențial care încă nu a fost folosit în beneficiul tău. Deși uneori te îndoiești de propriile abilități, în momentele cruciale știi să te pui în valoare. Totodată, ești mândru de independența gândirii tale și de argumentele tale bune. De regulă, ești sociabil și interesant pentru oameni, dar câteodată preferi să te retragi și să îți reîncarci bateriile. Principalele obiective sunt să ai dragoste și siguranță în viața ta.”

Dacă această descriere li s-ar prezenta oamenilor după ce au dat un test de personalitate oarecare, majoritatea ar răspunde că îi descrie foarte bine. Bertram Forer a fost un psiholog care a realizat un astfel de experiment cu studenții săi pentru a demonstra existența acestui efect.

De ce funcționează efectul Barnum?

În primul rând, descrierile prezintă informații general valabile și vagi, nespecifice (ele mai sunt numite și afirmații Barnum). Analizând exemplul de mai sus, vedem că este firesc ca oamenii să aibă momente de îndoială în viață lor. Iar în momentele importante, depun efort să se prezinte într-o lumină favorabilă. Mai apoi, majoritatea oamenilor au momente când sunt sociabili, dar și unele când au nevoie de liniște. Nu în ultimul rând, dragostea și siguranța sunt recunoscute ca fiind nevoi fundamentale ale omului. Ca atare, orice om și le dorește. 

Individul caută o legătură între el și descrierea primită. O găsește pentru că își dorește să o găsească și vrea ca acele lucruri pozitive despre el să fie adevărate. Persoanele care tind să caute aprobare socială, care caută activ descrieri ale personalităților lor sau care au un nivel de credulitate ridicat, sunt cele mai influențate de acest efect

La ce să fiu atent?

De regulă, sunt oferite aspectele pozitive ale individului sau idealurile la care vrea să ajungă. Adesea, cele mai comune, precum: succes, iubire, o viață fericită. Aspectele negative sunt acceptate într-o măsură mai mică, nu însă și dacă provin de la o sursă evaluată drept competentă.

Mai apoi, dacă aceste informații provin de la o persoană cu autoritate sau de la o sursă credibilă, șansa ca individul să îi acorde o mai mare credibilitate este ridicată. Dacă serviciul mai este și plătit (vezi cazul vrăjitoarelor), el va accepta mult mai ușor interpretările primite, pentru a justifica suma investită.

Efectul Barnum este exploatat de mulți magicieni, astrologi, mentaliști, ghicitori.  Ei folosesc susceptibilitatea clienților la genul aceasta de informați. O altă tehnică respectabilă în aceste domenii este ,,cold reading-ul”. Aceasta pretinde că poate descrie o persoană (și mai mult de atât!) din câteva priviri.

În consecință…

În concluzie, efectul Barnum ne atrage atenția să nu considerăm adevărat tot ceea ce ni se prezintă despre noi. Cel mai indicat este să fim critici și să cerem dovezile care susțin afirmațiile făcute. Horoscopul poate fi amuzant, dar nu reprezintă un instrument valid care să ne ofere informații prețioase despre sinele nostru.

P.S. Numele de Barnum a fost al unui circar și antreprenor care pretindea că la circul său există ,,câte ceva special pentru fiecare”, iar Forer este numele psihologului care a cercetat efectul.

Bibliografie:

Dickson, D. H., & Kelly, I. W. (1985). The ‘Barnum Effect’in personality assessment: A review of the literature. Psychological Reports, 57(2), 367-382.

George, S. V., & Sylaja, H. (2018). The effect of barnum statements and moon sign predictions in subjective validation. International Journal of Research in Social Sciences, 8(4), 522-527.

Ce este starea de flux (flow)?

Starea de flux a conștiinței reprezintă implicarea totală într-o activitate. Metode de evaluare au arătat că oamenii uită de sine, de timp, de oboseală când fac ceva din plăcere. Astfel, starea de flux are legătură cu motivația, emoțiile pozitive și performanța. De aceea persoanele care trec frecvent prin această stare au o viață mai împlinită.

Cum funcționează?

Cercetătorul Mihaly Csikzentmihalyi a explicat de ce unii oameni realizează activități ce presupun efort, timp, riscuri, chiar dacă de cele mai multe ori acestea sunt fără avantaje directe. În urma studiilor sale, aceasta a descoperit că acei oameni ajungeau într-o stare specifică numită flux (în engleză – flow).

Important de menționat este faptul că starea de flux este o stare subiectivă. În primul rând, ea apare în timpul implicării într-o activitate motivată intrinsec. Cum știu că sunt în stare de flux?

• Mă concentrez pe ceea ce fac aici și acum;
• Nu mă gândesc prea mult la ce am de făcut;
• Uit că eu fac acea activitate;
• Controlez complet ceea ce fac;
• Mi se pare că timpul trece mai repede);
• Pura plăcere că fac ceea ce îmi place.

Cum ajungem în starea de flux?

Pentru a ajunge la această experiență, ar trebui să fie îndeplinite câteva cerințe:

1. Provocările activității să fie pe măsura abilităților individului;
2. Scopurile imediate ale activității să fie definite clar;
3. Să existe feedback imediat și constant legat de ceea ce fac și cum progresez.

Marea majoritate a oamenilor care au intrat în stare de flux…

Oamenii care au trăit stare de flux caută să o retrăiască și încearcă să își antreneze această abilitate. Ei realizează următoarele lucruri:

• Încearcă să identifice acele activități pe care le practică doar cu acel scop. Vezi exemplul de mai sus: sculptorul sculptează pentru că îi place activitatea în sine, nu pentru bani/faimă/recunoaștere/etc);
• Își evaluează constant nivelul abilităților pentru o activitate și provocările/ obstacolele presupuse de această – pentru a găsi echilibrul necesar;
• Atât nivelul abilităților cât și cel al provocărilor este ridicat, iar activitatea este una importantă;
• Caută să își structureze mediul astfel încât să primească feedback imediat asupra acțiunilor sale;
• Își antrenează atenția pentru a putea rămâne concentrat cât mai mult timp;
• Modifică intenționat anumite aspecte ale activității pentru a o face dificilă, la nivelul abilităților.

Bibliografie:

Mihaly Csikszentmihalyi – Flux. Psihologia fericirii, 2015