Comunicarea online – de ce obosim atât?

După câteva luni dificile, poate că doar câțiva ar asocia anul 2020 cu norocul, însă trebuie să recunoaștem că trăim în vremuri privilegiate. În ciuda pandemiei, mulți ne-am continuat viețile într-un ritm aproape obișnuit, cu munca de birou transferată la domiciliu. Activitățile esențiale au mers mai departe, iar produsele de larg consum sunt disponibile (inclusiv hârtia igienică ☺). S-ar zice că ne adaptăm la modificările bruște și că învățăm încet-încet să trăim în mediul tot mai schimbător. Totuși, parcă am avea nevoie de o vacanță mai mult decât oricând după atâta stat acasă în fața ecranelor. Să stăm acasă liniștiți, fără a ne bate capul cu comunicarea online. De ce oare?

La o privire mai atentă, aceste schimbări nu pot să treacă neobservate. Din contră, efectul de domino produce efecte asupra comportamentelor și emoțiilor noastre. O diferență majoră față de stilul obișnuit de viață se referă la impactul ecranelor asupra noastră. Cum se face că înainte abia așteptam o conversație online, iar acum suntem parcă extenuați după o sesiune pe Zoom? De ce suntem așa secați de energie după un curs sau o ședință online?

Toată lumea este mai anxioasă și îngrijorată

În primul rând, starea noastră generală este ușor diferită. Indiferent dacă amenințarea ni se pare supraestimată sau, din contră, credem că oamenii sunt inconștienți, e cert că percepem pericolul.  Trecem printr-o perioadă în care Organizația Mondială a Sănătății a declarat pandemia, iar guvernele iau măsuri fără precedent pe timp de pace. În mass-media se face abuz de titluri bombastice și leagă orice subiect arid de senzaționalul COVID-19. Conspirațiile se înmulțesc (mai mult timp petrecut de postaci la tastatură, deci productivitate crescută), iar specialiștii se întrec în a oferi sfaturi. Radarele noastre de detectare a potențialelor pericole au motive serioase să fie active. Îngrijorarea este normală într-o astfel de perioadă și este cât se poate de natural să resimțim anxietatea. Oboseala neobișnuită poate fi consecința efortului de filtrare a informațiilor și de calmare a semnalelor de alarmă.

Suntem ființe sociale

Un alt aspect ține de dorința noastră de interacțiune socială. Atunci când comunicăm la distanță, transmitem de cele mai multe ori doar esențialul, uneori telegrafic. Dacă în mod obișnuit ne oprim uneori să ne privim în timpul conversațiilor, cercetările arată că orice pauză mai lungă de două secunde produce disconfort când vorbim telefonic sau pe internet. Înainte de întâlnirile online nu se întâmplă să dăm peste vreo cunoștință și rar îi întrebăm pe ceilalți de sănătate. Nu prea apucăm să ne exprimăm stările și nici nu le detectăm pe ale celorlalți.  O nevoie importantă rămâne nesatisfăcută complet în interacțiunile mai formale, deși avem platforme sociale și aplicații de comunicare video. Poate că nici acestea din urmă nu sunt ideale, însă ne duc mai aproape de cei dragi.

Nu suntem făcuți pentru comunicarea online

Dar cum se face că ne simțim obosiți și după un Zoom cu gașca de prieteni? Acolo chiar am comunicat mai mult decât esențialul, nu? Ei bine, modul în care am evoluat ca specie și caracteristicile mediului în care presupunem că s-a întâmplat asta au dus la anumite particularități. În primul rând, laringele și coardele noastre vocale ne permit să emitem sunete specifice și cu diferențe destul de fine. Asta mai ales prin comparație cu sunetele cvasi-constante pe care le scot animalele. Chiar dacă nu avem cel mai fin auz, urechile noastre au o morfologie specială, care ne permite să decodăm limbajul.

Poate că nu știm exact originile comunicării umane, dar există cinci elemente importante ale comunicării naturale, față în față. Acestea sunt:

1.  Sincronicitatea – faptul că putem comunica „aici și acum”;
2. Spațiul comun – faptul că ne putem vedea și auzi reciproc;
3. Expresiile faciale – pe are le transmitem și le interpretăm;
4. Posturile corpului – atât ale noastre, cât și ale interlocutorilor;
5. Cuvintele, limbajul – atât transmis, cât și receptat.

Atunci când comunicăm direct, față în față, toate aceste elemente sunt prezente. În comunicarea online, în funcție de platforma folosită, anumite elemente sunt absente sau puternic estompate. Aceste diferențe scad din naturalețea comunicării, obligându-ne să ne concentrăm mai mult. Cu cât un mijloc de comunicare este mai puțin natural (deci îi lipsesc elementele de mai sus), cu atât vor crește efortul mintal pe care trebuie să îl depunem și ambiguitatea comunicării.

E greu să comunicăm online, mai ales cu străinii

De câte ori v-ați surprins gesticulând în timp ce vorbeați la telefon? Deși interlocutorul nu poate vedea mâinile, uneori le folosim pentru a clarifica ceea ce vrem să transmitem. Acest obicei, adânc înrădăcinat, ne permite să clarificăm mesajele și să le decodăm pe ale celorlalți. Nu ar trebui să ne mire, așadar, faptul că lipsa acestora ne împiedică să explicăm clar unui curier cum să ajungă la noi. Nici faptul că ne va face să depunem efort suplimentar, obosindu-ne puțin dacă e nevoie să comunicăm astfel pe termen lung. Iar dacă intervalul se tot prelungește, iar ședințele față în față sunt ținute constat pe internet, ajungem la extenuare.

Așa cum se spune, uneori folosim cuvintele tocmai ca să ne ascundem gândurile. Iar atunci când vrem să le transmitem întocmai, s-ar putea să folosim omonime, metafore sau expresii pe care cei din jurul nostru le-ar înțelege mai ușor, dar alții nu le pot decoda imediat. În mediul academic sau în cel de bussiness, cele mai multe interacțiuni sunt formale. Trecerea lor în mediul online ne pune în situația de a comunica cu necunoscuți sau cu persoane nefamiliare. Pentru a ne asigura că intențiile și opiniile ne sunt înțelese, e nevoie să utilizăm cuvintele potrivite, aspect care ne consumă suplimentar. Atunci când nu reușim, comunicarea este mai ambiguă și duce la prelungirea interacțiunii sau la disconfortul de a nu înțelege.

Ce putem face pentru a îmbunătăți comunicarea

Am trecut printr-o perioadă atipică în istoria omenirii, în care cea mai mare parte din mesaje au fost transmise indirect. Nu știm cât va mai dura această situație, însă știm că măsurile de distanțare și protecție vor implica elemente deosebite. Prin intermediul expresiilor faciale sau al tonului vocii puteam să vedem dincolo de măștile sociale și cuvinte. Va fi cel puțin interesant de văzut cum utilizarea măștilor de protecție va influența comunicarea față în față.

Vestea bună este că putem lupta împotriva minusurilor aduse de comunicarea mai puțin naturală. De multe ori, facem asta cu succes, iar avantajele aduse de mijloacele de comunicare virtuală sunt numeroase. Vestea mai puțin bună este că va trebui să depunem mai mult efort decât am face-o în mod normal. Cercetările lui Ned Kock arată că, pentru a transmite 600 de cuvinte față în față, avem nevoie de circa 6 minute. Aceeași cantitate de informații este transmisă prin e-mail în aproape o oră!

Cercetările arată că simpla adăugare a unui avatar într-un chat cu necunoscuți a făcut ca randamentul grupului să crească. Practic, orice pas în direcția creșterii naturaleței comunicării o să scadă din ambiguitate și consumul mintal. Probabil că nu ne vom adapta 100% la comunicarea online, din cauză că suntem echipați biologic să facem față unui alt tip de mediu. Ce putem face, însă, este să privim partea plină a paharului: eficiența comunicării crește atunci când participanții își dau silința, problemele frecvente pot fi anticipate, iar informațiile transmise online pot fi consultate din nou. Poate că tehnologia ideală nu există încă, dar trendul este unul clar înspre progres și noi suntem norocoșii care trăiesc aceste vremuri.

Bibliografie:

Buss, D. (2015). Evolutionary psychology: The new science of the mind. Psychology Press.

Kock, N. (2005). Media richness or media naturalness? The evolution of our biological communication apparatus and its influence on our behavior toward e-communication tools. IEEE transactions on professional communication, 48(2), 117-130.