Andrei și-a petrecut trei ore în sala de așteptare a gării cu telefonul descărcat. El a ajuns să cunoască foarte bine clădirea, a învățat obiceiurile casierilor și a citit fiecare petic de afiș din împrejurimi. Regulamentele căilor ferate nu mai reprezintă deloc un mister pentru el. Însă Andrei se întreabă ce ar putea să mai facă în cele două ore rămase până când va lua trenul de legătură. Neavând nicio activitate, îi vine să urce pe pereți, să urle…să facă orice!
Plictiseala – o emoție importantă
Chiar orice? Un studiu psihologic recent (Wilson et al., 2014) ar spune că da, inclusiv să își facă rău. Mulți dintre participanți au preferat să își autoadministreze șocuri electrice decât să se plictisească într-o cameră goală. Aproape cu toții știm că plictiseala este greu de suportat, indiferent că ne întâlnim cu ea zilnic sau la serviciu, în trafic, ori ceva mai rar – în instituții publice sau când așteptăm la cozi. Cu toate acestea, o parte a oamenilor de știință consideră că o emoție nu ar fi putut să rămână atât de frecventă, dacă nu ar fi fost importantă pentru viețile noastre (Elpidorou, 2015). Ei spun că funcția emoției, rolul pe care îl joacă ar face ca experiența neplăcută și indezirabilă să merite.
În comparație cu durerea
Să luăm drept exemplu durerea, una din cele mai neplăcute trăiri umane. În ciuda faptului că ne face să suferim, durerea este esențială supraviețuirii noastre. Întrucât ea semnalează apariția unor boli, pericolul unor substanțe sau existența unor răni ce trebuie îngrijite. Câți dintre noi am mai fi trăit astăzi dacă o banală durere nu ne îndemna să ne ferim de obiectele ascuțite? Să purtăm îmbrăcăminte pentru a ne proteja? Sau chiar să mergem la medic? Sau cum ar arăta viețile noastre dacă nu am simți durerea arsurilor, a tăieturilor sau degerăturilor?
Plictiseala nu doare
În mod similar, să ne închipuim cum ar arăta viețile noastre dacă nu ne-am mai plictisi. Dacă nu ar exista acest semnal de alarmă tăcut, care să ne avertizeze că activitatea în care suntem implicați nu ne stimulează suficient. Poate ne spun că nu este suficient de relevantă pentru scopurile noastre. Cel mai probabil ne-am pierde într-o vacanță perpetuă, în sedentarism și nu am mai putea spune că trăim. Viețile noastre ar avea mai puțin sens. Dacă plictiseala nu ar interveni și nu ne-ar impulsiona să găsim ceva relevant, util sau măcar distractiv sau nou de făcut. Am merge pe aceleași drumuri, fiecare zi ar trece la fel, iar progresul ar fi imposibil în mijlocul rutinei cotidiene.
Așadar, precum în cazul durerii, este important să fim recunoscători pentru faptul că plictiseala există. Precum un semnal de alarmă care ne îndeamnă să depunem efortul necesar să împiedicăm declanșarea sa. Totuși, dacă acest efort presupune să ne facem rău nouă sau altora (vezi șocurile electrice), poate ar fi mai bine să lăsăm alarma în funcțiune până descoperim o alternativă superioară. Plictiseala este esențială pentru noi și apare rareori degeaba. Ea reprezintă un semnal că avem nevoie de schimbări mai mult sau mai puțin importante. Dacă vă confruntați în mod frecvent cu ea, în diferite contexte din viața dumneavoastră, cea mai bună soluție este să contactați un specialist.
Elpidorou, A. (2015). The quiet alarm, Aeon.
Wilson, T. D., Reinhard, D. A., Westgate, E. C., Gilbert, D. T., Ellerbeck, N., Hahn, C., Brown, C. L., & Shaked, A. (2014). Just think: The challenges of the disengaged mind. Science, 345(6192), 75-77.
Related Posts
De ce e cool să fii trist?
„Nu fi trist! / Să ai grijă de tine...să fii fericit!” este ceea ce fiecare...
Stresul – o poveste depre nepotrivire
Stresul reprezintă o reacție față de orice tip de schimbare care provoacă o...