De ce e cool să fii trist? 

„Nu fi trist! / Să ai grijă de tine…să fii fericit!” este ceea ce fiecare persoană aude des în jurul ei. Oamenii valorizează fericirea. O caută intens şi o doresc cu ardoare. Pe de altă parte, devalorizează, sau ignoră, emoțiile negative cum ar fi tristețea. Ele rămân, totuși, o parte esențială din paleta normală a stărilor care sunt experiențiate în mod regulat. Cu toate acestea, studiile din psihologie susţin faptul că a încerca din greu să obţii fericirea nu este întotdeauna un lucru ideal. Pe de-o parte, în anumite situaţii, fericirea poate duce la dezamăgire. Pe de altă parte, însă, emoţiile negative (precum a te simți trist) au beneficii pentru viaţa de zi cu zi. Dar care ar fi acestea?

Când ești trist: atenție și memorie mai bună

Tristețea poate îmbunătății memoria oculară reducând efectele diverșilor distractori, precum informațiile false, irelevante sau înșelătoare. Cu alte cuvinte, atunci când cineva e trist, poate fi mai atent la detaliile din jurul lui într-o anumită situație. În viitor își va putea aminti mai detaliat evenimentul.

Comunicare

Fiind mai atent la detalii, la mediul din jur, o persoană poate înțelege mai bine propozițiile, sensurile ambigue. De asemenea, când cineva este trist, există șanse mai mari să folosească mai eficient argumente persuasive pentru a convinge. 

Când ești trist ai judecata mai acurată

Oamenii fac în mod constant judecăți. Încearcă să ghicească indiciile care i-ar putea ajuta să înțeleagă și să prezică gândurile și comportamentele celor din jur. De multe ori, aceste judecăți pot fi greșite din cauza faptului că există o serie de distorsiuni care pot induce în eroare. În acest context, rolul tristeții este acela de a reduce aceste distorsiuni. De asemenea, ajută la formarea mult mai acurată a impresiilor. În același timp, a fi trist reduce naivitatea și crește scepticismul. Chiar îmbunătățește abilitatea oamenilor de a detecta decepțiile într-un mod mult mai acurat. 

Poți fi mai motivat atunci când te simți trist?

Atunci când o persoană este fericită se bucură foarte mult de momentul pe care îl trăiește. Uneori, însă, asta nu ajută la a fi mai motivat și nici la a depune efort pentru a persevera. În schimb, tristețea ne ajută în acest sens pentru că, uneori, poate fi un factor motivator.

Îmbunătățirea interacțiunilor (în anumite cazuri)

Este adevărat faptul că fericirea îmbunătățește interacțiunile dintre oameni. Oamenii fericiți sunt mai asertivi și folosesc mai bine abilitățile de comunicare. Zâmbesc mai mult și, în general, sunt percepuți mai plăcut decât cineva care e trist. Dar, în situațiile în care este nevoie să dovedim prudență, faptul că o persoană se simte tristă poate ajuta. Este mai puțin asertivă și abilitățile de comunicare sunt folosite într-o manieră mult mai atentă. Pe scurt, este mai atentă la ceea ce spune și la ceea ce face. 

Tristețea nu este depresie. Cu toate că fericirea are multe beneficii, și tristețea are rolul ei. Aceasta ajută la managementul diferitelor aspecte ale vieții. Glorificând fericirea și negând virtuțiile tristeții, se poate cădea în capcana de a seta scopuri de nerealizat. Ba chiar s-ar putea ajunge la dezamăgire. Este confirmat faptul că fiind în permanență într-o stare bună, fericiți (exceptând unele avantaje), nu este dezirabil în mod universal. Căutarea intransigentă a fericirii poate fi, uneori, un dezavantaj. A fi trist poate ajuta la o mai bună concentrare într-o anumită situație, la un moment. Astfel crește abilitatea de a monitoriza și de a răspunde cu succes cererilor din viața de zi cu zi. 

P.S. Ar fi de dorit să învățăm să ne acceptăm emoțiile pe care le simțim. Fie ele pozitive sau negative. Au și ele un rol. Nu degeaba există. 

Bibliografie

Forgas, J. P. (2014). Can sadness be good for you? On the cognitive, motivational, and interpersonal benefits of negative affect. In W. G. Parrott (Ed.), The positive side of negative emotions (p. 3–36). Guilford Press.

Forgas, J. P. et al. (2010). When happiness makes us selfish, but sadness makes us fair: Affective influences on interpersonal strategies in the dictator game, Journal of Experimental Social Psychology, (p. 571-576).