
Bucuria de fi părinte, în cazul celor mai mulți oameni, nu poate fi egalată de nici o altă bucurie. Cu toate acestea, în afară de bucurie și împlinire, copiii pot să le aducă la părinții și multă bătaie de cap, stres și frustrare. Astfel, unii copii pot să aibă comportamente problematice precum neascultare, crize de furie, neatenție, lovirea altor persoane sau distrugerea unor obiecte.
Din punct de vedere științific, nu este complet lămurit de ce unii copii prezintă mai multe comportamente problematice decât alții. Totuși, studiile arată că modul în care se comportă părinții joacă un rol fundamental în apariția și menținerea acestor probleme. Trei comportamente parentale au fost constant identificate ca predispunând la apariția comportamentelor problematice la copii. Acestea sunt aplicarea unor pedepse dure, slaba monitorizare și inconsecvența parentală.
Comportamente greșite pe care le pot face părinții
Pedepsele dure pot includ corecțiile fizice (lovirea sau bruscarea) precum și agresiunea verbală (ex: țipatul, critica aspră). Acestea sunt printre comportamentele parentale care predispun cel mai mult copiii la dezvoltarea unor comportamente problematice. Aplicarea frecventă a pedepselor dure are adesea efectul opus celui așteptat. Copiii dezvoltă și mai multe comportamente problematice în loc să devină mai ascultători. În același timp, o dată cu creșterea frecvenței comportamentelor problematice ale copiilor crește și probabilitatea ca părinții să folosească mai frecvent pedepsele dure. Astfel, se ajunge la un cerc vicios. Pedepsele părinților favorizează comportamentele problematice ale copiilor care la rândul lor alimentează pedepsele dure ale părinților. Acest cerc vicios poate fi întrerupt de către părinte dacă renunță la folosirea acestor pedepse.
Slaba monitorizare se referă la faptul că părinții adesea nu știu unde și în ce activități sunt implicați copiii. Părinții nu cunosc comportamentele negative, dar nici pe cele pozitive ale copilului. Acest lucru îi împiedică să încurajeze comportamentele pozitive, precum și să le descurajeze pe cele negative. Pe măsură ce copilul crește (și petrece mai puțin timp cu părinții) slaba monitorizare parentală joacă un rol tot mai importat în a predispune la apariția unor comportamente problematice.
Inconsecvența parentală se referă la situațiile în care pentru același comportament copiii sunt uneori pedepsiți, iar alteori nu. Astfel, părinții ajung să aplice pedepsele în funcție de starea lor emoțională. Când sunt furioși pedepsesc aspru copiii, iar când sunt într-o dispoziție bună nu aplică nicio pedeapsă. De asemenea, inconsecvența parentală se mai poate referi la situațiile în care părinții stabilesc anumite reguli și consecințe pentru nerespectarea lor, dar atunci când copilul încalcă regulile respective nu aplică consecințele stabilit.
Posibile soluții pentru părinții
În primul rând părintele ar trebui să acorde la fel de multă atenție comportamentelor pozitive ale copilului precum acordă celor negative. Observând comportamentele pozitive, acesta poate să îl încurajeze copilul să continue să le facă. Astfel, este important ca părintele să pună accentul mai mult pe încurajarea comportamentelor pozitive decât pe descurajarea celor problematice. În acest fel, copilul va învăța nu doar ce este interzis, dar și ceea ce este potrivit să facă.
Cu accentul pus pe încurajarea comportamentelor dorite, folosirea pedepselor de către părinte rămâne importantă. Pentru ca pedepsele să fie eficiente, ele trebuie aplicate imediat după comportamentul problematic și să fie proporționale cu acesta (pedepsele dure nu intră în calcul). De asemenea, pedeapsa trebuie explicată copilului (ex: ești pedepsit pentru că … ) și ar trebui aplicată cu calm. De preferat, pedepsele să aibă la bază anumite reguli stabilite împreună cu copilul și să specifice care comportamente sunt problematice și care va fi pedeapsa pentru ele (ex: dacă țipi în magazin, nu-ți mai cumpăr jucăria).
În concluzie,
Comportamentele părinților joacă un rol fundamental în apariția și perpetuarea comportamentelor problematice ale copiilor. Folosirea pedepselor dure, slaba monitorizare și inconsecvența parentală sunt părinte comportamentele părinților care predispun copiii la dezvoltarea unor comportamente problematice. În mod alternativ, părintele ar trebui să acorde mai multă atenție comportamentelor pozitive ale copilului și să le recompenseze. Dacă este necesară aplicare unor pedepse, acestea trebuie să fie imediate, proporționale cu comportamentul problematic, aplicate cu clam și explicate copilului.
Bibliografie
Hoeve, M., Dubas, J. S., Eichelsheim, V. I., Van der Laan, P. H., Smeenk, W., & Gerris, J. R. (2009). The relationship between parenting and delinquency: A meta-analysis. Journal of abnormal child psychology, 37(6), 749-775.
Kaminski, J. W., Valle, L. A., Filene, J. H., & Boyle, C. L. (2008). A meta-analytic review of components associated with parent training program effectiveness. Journal of abnormal child psychology, 36(4), 567-589.
Related Posts
Vreau să scap de tine. Cum? – obiceiuri proaste I
Cu siguranță ai întâlnit și tu pe cineva care întotdeauna își dorește mai mult...
Eroarea fundamentală de atribuire sau sursa neînțelegerilor noastre
Eroarea fundamentală de atribuire - puțin context „N-aș face asta niciodată în...