Cu siguranță ai întâlnit și tu pe cineva care întotdeauna își dorește mai mult decât are. Pe cineva care este prins într-un film al alcoolului. Sau este în ceață…din cauza fumului de țigară. Ei bine, în viață sunt doar câteva nevoi, cu adevărat nevoi. Dar pentru cei mai mulți, acest lucru nu contează. Ajungem să ne dezvoltăm o serie de comportamente nepotrivite – sau obiceiuri proaste – doar gândindu-ne că avem o nevoie. (și chiar o simți ca pe o nevoie): trebuie să ne cumpărăm altă rochie pentru că cea de anul trecut nu ne mai place. Trebuie să fumăm o țigară pentru că am acumulat mult stres. Trebuie să ne schimbăm de 3 ori pentru că nu am găsit ținuta potrivită pentru cină – astfel întârziind – și așa mai departe. 

Numeroase obiceiuri proaste ajung să facă parte din rutina noastră zilnică. Dar este bine? Unele motive pentru care s-a ajuns în acest punct sunt stresul și anxietatea. De ce? Ritmul vieții a devenit tot mai alert. În fiecare moment trebuie să luăm o decizie, să analizăm opțiuni, să facem un lucru sau altul. Astfel ajungem să ne simțim copleșiți de activitățile fiecărei zile. Pentru a diminua emoțiile negative pe care cel mai probabil ajungem să le simțim, dezvoltăm, fără să ne dăm seama, o serie de comportamente – obiceiuri. Acestea ajung să ne facă mai mult rău, deși noi poate chiar credem că sunt utile. Cât de mult ne ajută și cât de mult ne încurcă, de fapt? În rândurile următoare sunt discutate aspecte care țin de obiceiuri proaste și sunt prezentate câteva idei menite să te ajute să scapi de acestea.

Ce sunt aceste obiceiuri proaste?

Obiceiurile, fie ele bune sau nu, sunt comportamente bine întipărite și învățate, în timp, prin repetiție. Ajungem să le facem în mod automat, ușor și natural: primul lucru dimineața la bucătărie – prepararea cafelei; primul lucru după ce pornim laptopul – verificarea mail-urilor etc. Multe dintre ele sunt neutre – o rutină care ne ajută să fim ordonați, organizați și disciplinați. Fără acestea probabil că nu am avea sentimentul de liniște oferit, uneori, de rutină. 

Obiceiurile proaste, însă, sunt un tipar negativ de comportamente, o acțiune care, în timp, ajunge să aibă efecte negative asupra noastră și asupra vieții noastre. Dacă la un moment dat realizăm că facem un anumit lucru constant și acesta ne afectează pe plan profesional – nu putem să ne atingem obiectivele din cauza lui -, pe plan personal – ne afectează relațiile sociale, ne face rău din punct de vedere al sănătății etc. -, atunci, cel mai probabil, s-a dezvoltat un obicei prost. 

Deși la început poate părea că aceste obiceiuri proaste vin cu cele mai bune intenții…știi vorba aceea cum că drumul spre Iad este presărat cu aceleași bune intenții? Ei bine, se aplică și aici. 

Cele mai proaste 7 obiceiuri

În general, topurile (indiferent de subiect) ne oferă o ordine a priorităților și ne fac să ne sistematizăm gândurile. Autorii cărții „Cum să scăpați de obiceiurile proaste”, Suzanne LeVert și Dr. Gary McClain, au studiat și analizat îndelung subiectul obiceiurilor proaste și au realizat un top 7 al acestora. Iată care sunt: 

1. Minciuna – cel mai adesea folosim minciuna pentru a scăpa de o situație stânjenitoare sau pentru că nu putem spune NU cuiva.
2. Întârzierea – este un comportament pasiv – agresiv care denotă o proastă organizare a timpului.
3. Uitarea – sau alte comportamente care evidențiază nepăsare.
4. Râgâitul și flatulența în public – nu este o nevoie vitală pentru a fi justificat să facem acest lucru în public.
5. Obsesia pentru ordine – să fim ordonați este chiar de dorit, însă a ne alinia pixurile, caietele pe mărimi și a le ordona pe culori, punându-le într-o anumită parte a mesei înainte de a începe lucrul….ar trebui să ne dea de gândit.
6. Amânarea – vom vorbi mai târziu despre asta.
7. Fumatul – nimeni nu crede că sunt benefice pentru sănătate și nimănui nu îi place, cu adevărat, mirosul de țigară.

Vreau să scap de tine. Cum?

Pasul 1: Identificarea comportamentului

Reușim să identificăm obiceiul prost care ne influențează negativ viața de zi cu zi prin monitorizare sistematică. Ce înseamnă acest lucru? Trebuie să identificăm persoanele, locurile, perioada din zi sau din săptămână, situațiile sau emoțiile fiecărei zile în urma cărora ne simțim vulnerabili și apelăm la obiceiuri proaste. În același timp, este important să ne dăm seama cum ne face acest obicei să ne simțim. Însă, înainte de a analiza obiceiul pe care îl avem, ar fi important să încercăm să găsim cauza pentru care am adoptat acest obicei. Identificând-o, putem descoperi anumite informații care pot fi foarte importante pentru prezent.

Continuarea articolului aici.

La finalul unui an auzim de obicei vorbindu-se de multe creșteri: cresc prețurile, sporesc vânzările, cresc șansele de ger. La finele anului 2017 a crescut și consumul de droguri în rândul tinerilor din România, după cum declara Alianța Națională Antidrog (A.N.A.). Canabisul pare să fie preferința nr. 1, dar și consumul de substanțe psihoactive și de heroină a intrat pe o linie ascendentă.

Consecințele negative nu au întârziat să apară, oameni să dispară… În 2016, 19 decese în urma consumului de droguri au fost înregistrate la nivel național. De asemenea, urgențele medicale datorate acestei cauze s-au intensificat.

Eforturi pentru reducerea și mai ales, prevenirea consumului de droguri se fac, dar roadele parcă nu sunt pe măsură. Oare nu e din cauză că omitem ceva?

Profesorul Bruce Alexander a observat că drogurile pot fi înlocuite cu oameni, relațiile sociale producând aceleași emoții pozitive pe care le dau drogurile.

Relații sociale da – droguri nu

Cum a constatat el asta?

A pus câțiva  șoricei să stea singuri în cuști unde era și apă simplă și apă cu heroină, lăsându-i să aleagă  una din cele 2 opțiuni. Cei care au ales heroina au murit după un timp, din cauza supradozei.

Însă, ce ar fi dacă nu am lăsa șoarecii singuri în cuști?  Așa că, profesorul Alexander a creat un paradis al șoriceilor. Aici ei se întâlneau cu alții de-ai lor și puteau face ce li se părea lor interesant. Se jucau orice, făceau oricât de mult sex voiau etc.. În tot acest timp aveau în continuare acces la apa simplă sau la apa cu heroină. Dar, de data aceasta, majoritatea șoarecilor din paradisul lor au ales apa curată, chiar dacă au încercat și apa cu heroină.

Nevoile înaintea drogurilor

Se pare că atunci când avem grijă mai mare de nevoile noastre (de apartenență, afecțiune), nu doar de cele bazale, nu mai suntem așa tentați de droguri. Tentația ne face să ne cufundăm în ceva care pe termen lung ne face rău (cum e consumul de droguri).

Și dacă îți spui că numai pentru șoricei s-a întâmplat așa, că pt Jerry doar, dar pt Tom n-ar funcționa – ei bine, te înșeli. S-a observat că majoritatea soldaților din Vietnam care abuza de droguri, s-a oprit la întoarcerea acasă. Aici erau oamenii dragi care aveau grijă de  ei și de care puteau avea grijă.

Nevoile de a avea semnificație, conexiune cu ceilalți și afecțiune le resimțim cu toții. Dacă avem parte de ele, suntem mulțumiți și fericiți. Nu mai căutăm plăcerea în altceva, ce ne-ar dăuna pe termen lung. 

Cu alte cuvinte, haideți să fim atenți la cei din jur. Să ne creăm conexiuni reale, să ne bucurăm de relațiile cu oameni. Atunci, când  va fi satisfăcută nevoia de apartenență, intimitate, de a fi cu ceilalți, drogurile nu ne vor mai fi de nici un folos.

Dacă simți că vrei să discuți cu cineva despre acest lucru, nu ezita să contactezi un specialist.

După câteva luni dificile, poate că doar câțiva ar asocia anul 2020 cu norocul, însă trebuie să recunoaștem că trăim în vremuri privilegiate. În ciuda pandemiei, mulți ne-am continuat viețile într-un ritm aproape obișnuit, cu munca de birou transferată la domiciliu. Activitățile esențiale au mers mai departe, iar produsele de larg consum sunt disponibile (inclusiv hârtia igienică ☺). S-ar zice că ne adaptăm la modificările bruște și că învățăm încet-încet să trăim în mediul tot mai schimbător. Totuși, parcă am avea nevoie de o vacanță mai mult decât oricând după atâta stat acasă în fața ecranelor. Să stăm acasă liniștiți, fără a ne bate capul cu comunicarea online. De ce oare?

La o privire mai atentă, aceste schimbări nu pot să treacă neobservate. Din contră, efectul de domino produce efecte asupra comportamentelor și emoțiilor noastre. O diferență majoră față de stilul obișnuit de viață se referă la impactul ecranelor asupra noastră. Cum se face că înainte abia așteptam o conversație online, iar acum suntem parcă extenuați după o sesiune pe Zoom? De ce suntem așa secați de energie după un curs sau o ședință online?

Toată lumea este mai anxioasă și îngrijorată

În primul rând, starea noastră generală este ușor diferită. Indiferent dacă amenințarea ni se pare supraestimată sau, din contră, credem că oamenii sunt inconștienți, e cert că percepem pericolul.  Trecem printr-o perioadă în care Organizația Mondială a Sănătății a declarat pandemia, iar guvernele iau măsuri fără precedent pe timp de pace. În mass-media se face abuz de titluri bombastice și leagă orice subiect arid de senzaționalul COVID-19. Conspirațiile se înmulțesc (mai mult timp petrecut de postaci la tastatură, deci productivitate crescută), iar specialiștii se întrec în a oferi sfaturi. Radarele noastre de detectare a potențialelor pericole au motive serioase să fie active. Îngrijorarea este normală într-o astfel de perioadă și este cât se poate de natural să resimțim anxietatea. Oboseala neobișnuită poate fi consecința efortului de filtrare a informațiilor și de calmare a semnalelor de alarmă.

Suntem ființe sociale

Un alt aspect ține de dorința noastră de interacțiune socială. Atunci când comunicăm la distanță, transmitem de cele mai multe ori doar esențialul, uneori telegrafic. Dacă în mod obișnuit ne oprim uneori să ne privim în timpul conversațiilor, cercetările arată că orice pauză mai lungă de două secunde produce disconfort când vorbim telefonic sau pe internet. Înainte de întâlnirile online nu se întâmplă să dăm peste vreo cunoștință și rar îi întrebăm pe ceilalți de sănătate. Nu prea apucăm să ne exprimăm stările și nici nu le detectăm pe ale celorlalți.  O nevoie importantă rămâne nesatisfăcută complet în interacțiunile mai formale, deși avem platforme sociale și aplicații de comunicare video. Poate că nici acestea din urmă nu sunt ideale, însă ne duc mai aproape de cei dragi.

Nu suntem făcuți pentru comunicarea online

Dar cum se face că ne simțim obosiți și după un Zoom cu gașca de prieteni? Acolo chiar am comunicat mai mult decât esențialul, nu? Ei bine, modul în care am evoluat ca specie și caracteristicile mediului în care presupunem că s-a întâmplat asta au dus la anumite particularități. În primul rând, laringele și coardele noastre vocale ne permit să emitem sunete specifice și cu diferențe destul de fine. Asta mai ales prin comparație cu sunetele cvasi-constante pe care le scot animalele. Chiar dacă nu avem cel mai fin auz, urechile noastre au o morfologie specială, care ne permite să decodăm limbajul.

Poate că nu știm exact originile comunicării umane, dar există cinci elemente importante ale comunicării naturale, față în față. Acestea sunt:

1.  Sincronicitatea – faptul că putem comunica „aici și acum”;
2. Spațiul comun – faptul că ne putem vedea și auzi reciproc;
3. Expresiile faciale – pe are le transmitem și le interpretăm;
4. Posturile corpului – atât ale noastre, cât și ale interlocutorilor;
5. Cuvintele, limbajul – atât transmis, cât și receptat.

Atunci când comunicăm direct, față în față, toate aceste elemente sunt prezente. În comunicarea online, în funcție de platforma folosită, anumite elemente sunt absente sau puternic estompate. Aceste diferențe scad din naturalețea comunicării, obligându-ne să ne concentrăm mai mult. Cu cât un mijloc de comunicare este mai puțin natural (deci îi lipsesc elementele de mai sus), cu atât vor crește efortul mintal pe care trebuie să îl depunem și ambiguitatea comunicării.

E greu să comunicăm online, mai ales cu străinii

De câte ori v-ați surprins gesticulând în timp ce vorbeați la telefon? Deși interlocutorul nu poate vedea mâinile, uneori le folosim pentru a clarifica ceea ce vrem să transmitem. Acest obicei, adânc înrădăcinat, ne permite să clarificăm mesajele și să le decodăm pe ale celorlalți. Nu ar trebui să ne mire, așadar, faptul că lipsa acestora ne împiedică să explicăm clar unui curier cum să ajungă la noi. Nici faptul că ne va face să depunem efort suplimentar, obosindu-ne puțin dacă e nevoie să comunicăm astfel pe termen lung. Iar dacă intervalul se tot prelungește, iar ședințele față în față sunt ținute constat pe internet, ajungem la extenuare.

Așa cum se spune, uneori folosim cuvintele tocmai ca să ne ascundem gândurile. Iar atunci când vrem să le transmitem întocmai, s-ar putea să folosim omonime, metafore sau expresii pe care cei din jurul nostru le-ar înțelege mai ușor, dar alții nu le pot decoda imediat. În mediul academic sau în cel de bussiness, cele mai multe interacțiuni sunt formale. Trecerea lor în mediul online ne pune în situația de a comunica cu necunoscuți sau cu persoane nefamiliare. Pentru a ne asigura că intențiile și opiniile ne sunt înțelese, e nevoie să utilizăm cuvintele potrivite, aspect care ne consumă suplimentar. Atunci când nu reușim, comunicarea este mai ambiguă și duce la prelungirea interacțiunii sau la disconfortul de a nu înțelege.

Ce putem face pentru a îmbunătăți comunicarea

Am trecut printr-o perioadă atipică în istoria omenirii, în care cea mai mare parte din mesaje au fost transmise indirect. Nu știm cât va mai dura această situație, însă știm că măsurile de distanțare și protecție vor implica elemente deosebite. Prin intermediul expresiilor faciale sau al tonului vocii puteam să vedem dincolo de măștile sociale și cuvinte. Va fi cel puțin interesant de văzut cum utilizarea măștilor de protecție va influența comunicarea față în față.

Vestea bună este că putem lupta împotriva minusurilor aduse de comunicarea mai puțin naturală. De multe ori, facem asta cu succes, iar avantajele aduse de mijloacele de comunicare virtuală sunt numeroase. Vestea mai puțin bună este că va trebui să depunem mai mult efort decât am face-o în mod normal. Cercetările lui Ned Kock arată că, pentru a transmite 600 de cuvinte față în față, avem nevoie de circa 6 minute. Aceeași cantitate de informații este transmisă prin e-mail în aproape o oră!

Cercetările arată că simpla adăugare a unui avatar într-un chat cu necunoscuți a făcut ca randamentul grupului să crească. Practic, orice pas în direcția creșterii naturaleței comunicării o să scadă din ambiguitate și consumul mintal. Probabil că nu ne vom adapta 100% la comunicarea online, din cauză că suntem echipați biologic să facem față unui alt tip de mediu. Ce putem face, însă, este să privim partea plină a paharului: eficiența comunicării crește atunci când participanții își dau silința, problemele frecvente pot fi anticipate, iar informațiile transmise online pot fi consultate din nou. Poate că tehnologia ideală nu există încă, dar trendul este unul clar înspre progres și noi suntem norocoșii care trăiesc aceste vremuri.

Bibliografie:

Buss, D. (2015). Evolutionary psychology: The new science of the mind. Psychology Press.

Kock, N. (2005). Media richness or media naturalness? The evolution of our biological communication apparatus and its influence on our behavior toward e-communication tools. IEEE transactions on professional communication, 48(2), 117-130.

„Nu fi trist! / Să ai grijă de tine…să fii fericit!” este ceea ce fiecare persoană aude des în jurul ei. Oamenii valorizează fericirea. O caută intens şi o doresc cu ardoare. Pe de altă parte, devalorizează, sau ignoră, emoțiile negative cum ar fi tristețea. Ele rămân, totuși, o parte esențială din paleta normală a stărilor care sunt experiențiate în mod regulat. Cu toate acestea, studiile din psihologie susţin faptul că a încerca din greu să obţii fericirea nu este întotdeauna un lucru ideal. Pe de-o parte, în anumite situaţii, fericirea poate duce la dezamăgire. Pe de altă parte, însă, emoţiile negative (precum a te simți trist) au beneficii pentru viaţa de zi cu zi. Dar care ar fi acestea?

Când ești trist: atenție și memorie mai bună

Tristețea poate îmbunătății memoria oculară reducând efectele diverșilor distractori, precum informațiile false, irelevante sau înșelătoare. Cu alte cuvinte, atunci când cineva e trist, poate fi mai atent la detaliile din jurul lui într-o anumită situație. În viitor își va putea aminti mai detaliat evenimentul.

Comunicare

Fiind mai atent la detalii, la mediul din jur, o persoană poate înțelege mai bine propozițiile, sensurile ambigue. De asemenea, când cineva este trist, există șanse mai mari să folosească mai eficient argumente persuasive pentru a convinge. 

Când ești trist ai judecata mai acurată

Oamenii fac în mod constant judecăți. Încearcă să ghicească indiciile care i-ar putea ajuta să înțeleagă și să prezică gândurile și comportamentele celor din jur. De multe ori, aceste judecăți pot fi greșite din cauza faptului că există o serie de distorsiuni care pot induce în eroare. În acest context, rolul tristeții este acela de a reduce aceste distorsiuni. De asemenea, ajută la formarea mult mai acurată a impresiilor. În același timp, a fi trist reduce naivitatea și crește scepticismul. Chiar îmbunătățește abilitatea oamenilor de a detecta decepțiile într-un mod mult mai acurat. 

Poți fi mai motivat atunci când te simți trist?

Atunci când o persoană este fericită se bucură foarte mult de momentul pe care îl trăiește. Uneori, însă, asta nu ajută la a fi mai motivat și nici la a depune efort pentru a persevera. În schimb, tristețea ne ajută în acest sens pentru că, uneori, poate fi un factor motivator.

Îmbunătățirea interacțiunilor (în anumite cazuri)

Este adevărat faptul că fericirea îmbunătățește interacțiunile dintre oameni. Oamenii fericiți sunt mai asertivi și folosesc mai bine abilitățile de comunicare. Zâmbesc mai mult și, în general, sunt percepuți mai plăcut decât cineva care e trist. Dar, în situațiile în care este nevoie să dovedim prudență, faptul că o persoană se simte tristă poate ajuta. Este mai puțin asertivă și abilitățile de comunicare sunt folosite într-o manieră mult mai atentă. Pe scurt, este mai atentă la ceea ce spune și la ceea ce face. 

Tristețea nu este depresie. Cu toate că fericirea are multe beneficii, și tristețea are rolul ei. Aceasta ajută la managementul diferitelor aspecte ale vieții. Glorificând fericirea și negând virtuțiile tristeții, se poate cădea în capcana de a seta scopuri de nerealizat. Ba chiar s-ar putea ajunge la dezamăgire. Este confirmat faptul că fiind în permanență într-o stare bună, fericiți (exceptând unele avantaje), nu este dezirabil în mod universal. Căutarea intransigentă a fericirii poate fi, uneori, un dezavantaj. A fi trist poate ajuta la o mai bună concentrare într-o anumită situație, la un moment. Astfel crește abilitatea de a monitoriza și de a răspunde cu succes cererilor din viața de zi cu zi. 

P.S. Ar fi de dorit să învățăm să ne acceptăm emoțiile pe care le simțim. Fie ele pozitive sau negative. Au și ele un rol. Nu degeaba există. 

Bibliografie

Forgas, J. P. (2014). Can sadness be good for you? On the cognitive, motivational, and interpersonal benefits of negative affect. In W. G. Parrott (Ed.), The positive side of negative emotions (p. 3–36). Guilford Press.

Forgas, J. P. et al. (2010). When happiness makes us selfish, but sadness makes us fair: Affective influences on interpersonal strategies in the dictator game, Journal of Experimental Social Psychology, (p. 571-576). 

PERMA este acronimul în limba engleză al unui model teoretic descriptiv al stării de bine. A fost dezvoltat de Martin Seligman, un pionier al psihologiei pozitive. Potrivit modelului, există 5 componente care duc la bunăstare psihologică și o viață înfloritoare.

Ce crezi că te face fericit? – modelul PERMA

Te ajutăm puțin și îți oferim un model după care să te ghidezi: modelul PERMA. Alocă o jumătate de oră de analiză profundă a acestor aspecte.  Urmărește cele 5 domenii ale vieții care duc la o stare psihologică de bine.

1. P vine de la positive emotion sau emoții pozitive, probabil cea mai evidentă componentă conectată la fericire. Ea se referă la emoții precum bucurie, recunoștință, iertare, speranță , optimism și savurarea clipei. Mai mult decât atât, se referă la o viziune pozitivă asupra vieții și la căutarea inspirației în viața cotidiană.
2. E  vine de la engagement sau angajamentul în activitățile care ne fac plăcere. Angajarea, sau implicarea deplină în activitățile pe care le facem, ne ajută să învățăm și să ne dezvoltăm frumos. Ideal ar fi să găsim acele activități care ne absorb complet și ne fac să uităm de noi. Astfel, putem creea starea de flux despre care am vorbit într-un alt articol.
3. R vine de la relationships sau relațiile și conexiunile pe care le avem cu ceilalți. Fie partener de viață, copii, rude, prieteni, fie șeful de la serviciu și colegii de lucru. Relațiile sănătoase cu persoanele apropiate ne fac să ne simțim iubiți și sprijiniți în momentele grele. În plus, ajută la sănătatea fizică, prelungindu-ne viața cu câțiva ani. Atenție însă, calitatea lor contează, nu cantitatea.
4. M înseamnă meaning sau sensul în viață. Găsirea scopului vieții noastre este un element crucial al bunăstării. Înțelegând pentru ce trăim, ne face mai dornici să ne atingem scopurile și să facem față greutăților. Și nu oricum, ci cu tot entuziasmul și energia pe care le avem. În plus, putem reflecta la locul nostru pe acest pământ și la faptul că există ceva mai mare ca noi. Așa ne putem bucura de ceea ce ne oferă viața aici și acum.
5. A vine de la accomplishments sau succes. Acele momente când  ne-am atins obiectivele și suntem învingători. Și nu ne referim la cucerit lumea sau a fi miliardar. Ci la obiective realiste, mici sau mari, precum a citi o carte într-o săptămână, a construi o căsuță în copac sau obiectivul de a fi mai atent când povestești cu prietena ta. Având aceste succese, vom deveni mai motivați și mândri că ne construim viața pe care ne-o dorim. 

De ce să reflectezi la toate acestea?

Cercetările spun că persoanele cu o stare de bine ridicată:

–  sunt mai sănătoase fizic și trăiesc mai mult;

– au o performanță bună la lucru;

– au resurse psihologice diverse pentru a face față stresului.

„Cărămizile” stării de bine! 

Cele 5 componente descrise în modelul PERMA mai sunt numite și cărămizile ce alcătuiesc bunăstarea unei persoane, însă fiecare persoană își construiește viața așa cum vrea. Unele componente pot fi mai importante ca altele, iar efortul depus în optimizarea lor variază în funcție de importanța acordată. 

În concluzie, starea de bine va duce la o viață înfloritoare. Conform modelului, acest lucru înseamnă următoarele 5 aspecte:

– că ar fi de dorit să ai o viziune optimistă despre viață;

– să ai grijă de relațiile cu oamenii apropiați;

– implicarea cât mai frecventă în activitățile care îți fac plăcere;

– să îți atingi obiectivele propuse;

– și să îți găsești sensul în viață.

Ușor de zis, poate mai greu de făcut. 
Nu îți face griji, Psi8imal nu te lasă la greu, așa că vom continua să te informăm și să te inspirăm pentru o viață mai bună.

Bibliografie:

Seligman, M. E. (2011). Flourish: a visionary new understanding of happiness and well-being. Simon and Schuster

Butler, J., & Kern, M. L. (2016). The PERMA-Profiler: A brief multidimensional measure of flourishing. International Journal of Wellbeing, 6(3).

Cum s-a ajuns la psihologia pozitivă?

Înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, nu exista psihologia pozitivă ca arie separată a acestui domeniu. Mai mult decât atât, psihologia avea 3 mari obiective:

1. să vindece tulburările mintale;
2. își propunea să facă viețile oamenilor mai împlinite (psihologia pozitivă);
3. voia să identifice și să dezvolte talentul.

Ei bine, din câteva motive obiective (pe care nu le menționăm aici), psihologia a ajuns să fie despre vindecarea bolilor mintale și cam atât. Nimeni nu neagă necesitatea și importanța acestui efort. Însă există multe alte lucruri care merită cercetate  și care ajută indivizii să aibă viața pe care și-o doresc.

Pionierul psihologiei pozitive, Martin Seligman, a afirmat că este timpul să ne concentrăm eforturile pentru a construi ceea ce este bun în oameni și a-i ajută să aibă parte, în viața lor, de cât mai multe experiențe pozitive și pline de sens.

Psihologia nu înseamnă doar boli mintale, rezolvarea traumelor, emoții negative, vulnerabilități, stres sau probleme existențiale. Nu. Nu doat atât. Înseamnă și dezvoltarea de abilități, emoții pozitive, puncte tari, pasiuni, joacă, fericire, creștere. Cu alte cuvinte, balanța psihologiei se înclină înspre pozitiv. 

Definiție și componente

Există 3 teme principale abordate/studiate în psihologia pozitivă: 

• trăirile pozitive (unde vorbim despre emoțiile pozitive, satisfacția cu viața și despre stare de flux/flow), 
• virtuțile și punctele forte ale individului,
• comunitățile și instituțiile care utilizează psihologia pozitivă.

Acestea fiind știute, cercetătorii încearcă să dezvolte intervenții care să ajute oamenii să:

• își construiască resurse psihologice,
• aibă o viață împlinită, experiențe pozitive,
• beneficieze de o stare de bine ridicată
• își găsească un sens în viață

Intervenții utile: scrisoarea de recunoștință, cea mai bună versiunea a ta (video), numărarea lucrurilor bune, identificarea punctelor forte, evaluarea calității vieții, realizarea de acte altruiste, scriere creativă, etc.

Ce ar mai fi de zis?

În domeniul psihologiei pozitive se abordează teme precum bunăstare psihologică, teorii ale fericirii, emoții pozitive, puncte forte, viața bună, sens în viață, flow, relații interpersonale, motivație și performanță, educație pozitivă, practici parentale pozitive, dezvoltare personală și împlinirea potențialului. Acestea vor fi prezentate pe larg în articolele ulterioare. Rămâneți pe fir!

Seligman, M. E. (2004). Authentic happiness: Using the new positive psychology to realize your potential for lasting fulfillment. Simon and Schuster.

Seligman, M. E., & Csikszentmihalyi, M. (2014). Positive psychology: An introduction. In Flow and the foundations of positive psychology (pp. 279-298). Springer, Dordrecht.

Ce este efectul Barnum?

Unii oameni cred în veridicitatea afirmațiilor vrăjitoarelor care citesc în palmă. Alții, în astrologii care prezic parcursul unei zile. Nu în ultimul rând,  în cititul în aură și în unele teste pseudo-științifice de personalitate. Acest lucru se datorează efectului Barnum sau Forer. Conceptul explică de ce oamenii interpretează astfel de afirmații ca fiind ,,exact” ca în realitate.

Efectul Barnum (cunoscut și sub numele de – Efectul Forer) reprezintă o distorsiune a gândirii. Astfel, descrierile generale și vagi ale personalității unui individ sunt interpretate ca fiind acurate și unice lui.

Exemplu efectul Barnum

„Ascunzi un mare potențial care încă nu a fost folosit în beneficiul tău. Deși uneori te îndoiești de propriile abilități, în momentele cruciale știi să te pui în valoare. Totodată, ești mândru de independența gândirii tale și de argumentele tale bune. De regulă, ești sociabil și interesant pentru oameni, dar câteodată preferi să te retragi și să îți reîncarci bateriile. Principalele obiective sunt să ai dragoste și siguranță în viața ta.”

Dacă această descriere li s-ar prezenta oamenilor după ce au dat un test de personalitate oarecare, majoritatea ar răspunde că îi descrie foarte bine. Bertram Forer a fost un psiholog care a realizat un astfel de experiment cu studenții săi pentru a demonstra existența acestui efect.

De ce funcționează efectul Barnum?

În primul rând, descrierile prezintă informații general valabile și vagi, nespecifice (ele mai sunt numite și afirmații Barnum). Analizând exemplul de mai sus, vedem că este firesc ca oamenii să aibă momente de îndoială în viață lor. Iar în momentele importante, depun efort să se prezinte într-o lumină favorabilă. Mai apoi, majoritatea oamenilor au momente când sunt sociabili, dar și unele când au nevoie de liniște. Nu în ultimul rând, dragostea și siguranța sunt recunoscute ca fiind nevoi fundamentale ale omului. Ca atare, orice om și le dorește. 

Individul caută o legătură între el și descrierea primită. O găsește pentru că își dorește să o găsească și vrea ca acele lucruri pozitive despre el să fie adevărate. Persoanele care tind să caute aprobare socială, care caută activ descrieri ale personalităților lor sau care au un nivel de credulitate ridicat, sunt cele mai influențate de acest efect

La ce să fiu atent?

De regulă, sunt oferite aspectele pozitive ale individului sau idealurile la care vrea să ajungă. Adesea, cele mai comune, precum: succes, iubire, o viață fericită. Aspectele negative sunt acceptate într-o măsură mai mică, nu însă și dacă provin de la o sursă evaluată drept competentă.

Mai apoi, dacă aceste informații provin de la o persoană cu autoritate sau de la o sursă credibilă, șansa ca individul să îi acorde o mai mare credibilitate este ridicată. Dacă serviciul mai este și plătit (vezi cazul vrăjitoarelor), el va accepta mult mai ușor interpretările primite, pentru a justifica suma investită.

Efectul Barnum este exploatat de mulți magicieni, astrologi, mentaliști, ghicitori.  Ei folosesc susceptibilitatea clienților la genul aceasta de informați. O altă tehnică respectabilă în aceste domenii este ,,cold reading-ul”. Aceasta pretinde că poate descrie o persoană (și mai mult de atât!) din câteva priviri.

În consecință…

În concluzie, efectul Barnum ne atrage atenția să nu considerăm adevărat tot ceea ce ni se prezintă despre noi. Cel mai indicat este să fim critici și să cerem dovezile care susțin afirmațiile făcute. Horoscopul poate fi amuzant, dar nu reprezintă un instrument valid care să ne ofere informații prețioase despre sinele nostru.

P.S. Numele de Barnum a fost al unui circar și antreprenor care pretindea că la circul său există ,,câte ceva special pentru fiecare”, iar Forer este numele psihologului care a cercetat efectul.

Dickson, D. H., & Kelly, I. W. (1985). The ‘Barnum Effect’in personality assessment: A review of the literature. Psychological Reports, 57(2), 367-382.

George, S. V., & Sylaja, H. (2018). The effect of barnum statements and moon sign predictions in subjective validation. International Journal of Research in Social Sciences, 8(4), 522-527.

Andrei și-a petrecut trei ore în sala de așteptare a gării cu telefonul descărcat. El a ajuns să cunoască foarte bine clădirea, a învățat obiceiurile casierilor și a citit fiecare petic de afiș din împrejurimi. Regulamentele căilor ferate nu mai reprezintă deloc un mister pentru el. Însă Andrei se întreabă ce ar putea să mai facă în cele două ore rămase până când va lua trenul de legătură. Neavând nicio activitate, îi vine să urce pe pereți, să urle…să facă orice!

Plictiseala – o emoție importantă

Chiar orice? Un studiu psihologic recent (Wilson et al., 2014) ar spune că da, inclusiv să își facă rău. Mulți dintre participanți au preferat să își autoadministreze șocuri electrice decât să se plictisească într-o cameră goală. Aproape cu toții știm că plictiseala este greu de suportat, indiferent că ne întâlnim cu ea zilnic sau la serviciu, în trafic, ori ceva mai rar – în instituții publice sau când așteptăm la cozi. Cu toate acestea, o parte a oamenilor de știință consideră că o emoție nu ar fi putut să rămână atât de frecventă, dacă nu ar fi fost importantă pentru viețile noastre (Elpidorou, 2015).  Ei spun că funcția emoției, rolul pe care îl joacă ar face ca experiența neplăcută și indezirabilă să merite.

Elpidorou, A. (2015). The quiet alarm, Aeon.

Wilson, T. D., Reinhard, D. A., Westgate, E. C., Gilbert, D. T., Ellerbeck, N., Hahn, C., Brown, C. L., & Shaked, A. (2014). Just think: The challenges of the disengaged mind. Science, 345(6192), 75-77.